Un week-end… ratat?

Am ajuns ieri dupa-masa intr-o frumoasa zona montana (nu prea are importanta care), relativ aproape de orasul in care traiesc – alaturi de doamna despre care povesteam in postul anterior.

Doamna care ma insotea si care de altfel reprezinta subiectul acestui post se schimba vazand cu ochii, pe masura ce ne apropiam de cabana. De la atitudinea oarecum timida pe care o afisa la inceput a ajuns sa fie complet detasata si sa-mi povesteasca anumite aventuri (da, unele chiar asa “sunau”) de natura intima prin care a trecut in ultimii ani. Am avut un sentiment placut observand ca de fapt devenea foarte dezinhibata si cu un deosebit chef de viata (am apreciat asta mereu).

Peisajul era superb (mereu ma incearca un feeling aparte cand ajung in munti) – iar cabana putea concura usor cu o pensiune montana de rang inalt. De fapt – era mai mult o vila mai mica, foarte aratoasa si foarte bine pozitionata. Atata doar ca era foarte frig inauntru, dar la cateva minute dupa ce am intrat – focul a inceput sa arda jucaus in semineul mare dintr-una din  cele  trei camere de la parter. Odata ce problema temperaturii scazute a inceput sa se rezolve (lemne de pus pe foc erau din belsug), noua mea clienta a sarit efectiv pe mine – doborandu-ma pe canapeaua mare plina de perne. Isi cerea dreptul pentru care urma sa plateasca bani frumosi… si i l-am oferit imediat (doar pentru asta a apelat la mine, nu?).

Am inceput cu acel cunniligulus pe care la inceput se cam sfia sa-l ceara, dar am vazut asta in privirea ei si i-am luat-o inainte. Apoi s-a asezat pe covorul pufos – in fata semineului, in patru labe. M-a invitat din priviri si nu am ezitat deloc. La inceput mai usor, apoi din ce in ce mai repede – ghidandu-ma dupa icnetele si gemetele ei, i-am oferit ceea ce vroia. M-am oprit doar dupa ce s-a oprit si ea, intinzandu-se sfarsita sub mine. S-a ridicat dupa o vreme, zambind satisfacuta si a pornit alene spre baie, unduindu-si trupul gol in lumina flacarilor care se zbateau in semineu.

A urmat apoi o masa copioasa (din ceea ce-a fost adus din oras), urmata de un excelent Dom Perignon. Din care ea poate ca a consumat totusi… prea mult. Eu insa am baut cu masura – asa cum fac de fiecare data.

Si-a aruncat apoi halatul de matase pe care-l purta si a pornit spre dormitor, unde a intrat sub paturi – chemandu-ma. Desigur, m-am dus. Mi-a spus ca vrea din nou, in pozitia misionarului – si am trecut deasupra ei, incepand preludiul. Cand eram gata sa o patrund, a izbucnit in plans. Un plans in hohote, un plans ce parea izbucnit din suferinta. Mi-a cerut sa ma opresc si sa o tin in brate. M-a mirat putin cererea (ma asteptam sa imi ceara sa plec – ceea ce intr-adevar ar fi fost destul de aiurea pentru mine avand in vedere ora si mai ales locatia in care ne aflam). Am luat-o in brate si – total involuntar – am inceput sa ii mangai parul bogat. Tot involuntar, am sarutat-o pe crestet. Abia atunci m-am oprit si mi-am dat seama ca ceea ce fac nu e bine deloc. La urma urmei – nimic din ceea ce aduce a sentimentalism nu-si are locul in ocupatia mea.

Inca plangand, a inceput sa-mi povesteasca despre cel mai mare esec sentimental al vietii ei. O confesiune pe care nu vroiam sa o aud, dar pe care nu o puteam opri. Am ascultat asadar cum si ea a fost candva fericita alaturi de un barbat pe care il iubea si care era ceva mai tanar decat ea, dar care a parasit-o brusc pentru o femeie de varsta lui – de care se indragostise. Amintiri dureroase au inceput sa ma loveasca si pe mine, dar le-am alungat inca din primul moment. Mi-am dezvoltat in timp o adevarata abilitate de a face asta in cateva fractiuni de secunda. Am lasat-o sa termine si am asteptat sa se opreasca din plans. Am lasat-o sa se elibereze. Mi-as fi dorit sa plec – pe cuvant ca mi-as fi dorit, dar ar fi trebuit sa iau masina ei iar drumul pe care veniseram nu era deloc prietenos pe timp de noapte. Fiind fortat de imprejurari, am ramas. Am lasat-o sa ma stranga in brate si sa adoarma cu capul pe pieptul meu.  Aproape adormita, m-a numit Darius – probabil, numele iubirii demult pierdute.

Dimineata s-a purtat ca si cum nimic nu se intamplase. Desigur,  nimic in afara sexului din seara precedenta, din fata semineului – la care facea apropouri zambindu-mi cu subinteles. Am intrebat-o daca doreste retrairea acelor clipe si mi-a spus ca nu acum, dar ar dori sa stabilim o viitoare intrevedere. Mi-a intins apoi plicul in care a pus chiar mai mult decat ne-am inteles initial.

Am pornit inapoi spre oras, unde am ajuns in jurul amiezii. M-a lasat langa unul din mall-uri, acolo unde am rugat-o. De acolo urma sa iau un taxi spre apartamentul unde locuiesc si a carui locatie n-am dezvaluit-o nici uneia dintre cliente (si nici nu intentionez sa fac asta). Cand a oprit masina langa mall m-a intrebat din nou despre o posibila data a unei viitoare intrevederi. Vag, i-am spus sa ma contacteze telefonic in zilele urmatoare. Inainte sa cobor din masina i-am pus pe bord plicul cu bani pe care mi-l daduse de dimineata. Am salutat-o si am coborat in graba, mergand spre statia de taxiuri. Cand m-am indepartat de masina ei (in taxiul in care ma urcasem) – era inca acolo, mirata de ceea ce facusem.

Sincer sa fiu, si eu sunt mirat de ceea ce am facut. La urma-urmei, erau banii pentru timpul petrecut alaturi de ea. Pentru timpul meu petrecut alaturi de ea. Dar… eu vand placere, placere fizica – eu vand sex, nu sentimente. Iar aceasta femeie nu de sex avea cea mai mare nevoie. Si ma gandesc la modul cel mai serios sa refuz o eventuala viitoare intrevedere, chiar daca asta e “bad for business”.

Published in: on May 10, 2009 at 8:51 pm  Comments (29)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/05/10/un-week-end-ratat/trackback/

RSS feed for comments on this post.

29 CommentsLeave a comment

  1. Se pare ca ai si tu o latura sensibila… prea sensibila…

  2. Eu prefer sa spun ca e o greseala pe care nu o sa o mai repet.

  3. n-ar fi trebuit sa-i dai banii inapoi. o sa creada ca iti place de ea, ca femeie, si o sa te caute, si o sa-i frangi inima… sunt femeie, si asta ar fi prima reactie.

  4. returnand plicul i-ai distrus iluzia cu care se amagea. m-ar mira sa te mai caute, dar nu m-ar mira sa te recomande mai departe (fara sa pomeneasca faza cu plicul).

  5. Tinere gigoloi, ti-am urmat sfatul si am intrebat cateva femei din jurul meu daca au auzit de tine si se pare ca nu esti tocmai George Bush. Motivul ar putea fi faptul ca nu locuiesc in Romania. Toate povestirile tale sunt cusute cu ata alba si fac pariu ca nici nu ai vazut vreodata o sticla de sampanie scumpa, daramite s-o gusti langa semineu. Sincer sa fiu, nu-mi dau seama ce urmaresti prin acest blog. Banuiesc ca l-ai vazut pe-a lui Curvette (alta falsa) si ti-ai spus ca nu ar fi o idee rea, mai ales daca exista si posibilitatea unui banut castigat cinstit din reclame. Ei, afla ca femeia are talent la scris spre deosebire de tine sau…cel putin scrie ca o curva de lux. Oricum, observ ca sunt la moda prostituatele si gigoloii de lux, titrati, frustrati sentimental, etc

  6. Apropos, primul comentariu m-a spart:))) “Se pare ca ai si tu o latura sensibila… prea sensibila…”
    Deci…prea-sensibilule gigoloi, acum ca ne-ai dat si noua un semn din sensibilitatea Mariei Tale, sper ca nu vei vrea cu oaste si razboi sa ne certi pe noi, umilii cititori si comentatori ai textelor tale realo-stiintifico-fantastice imbibate de pasiune, lacrimi, sex, bani, regrete, seminee si Dom Perignon. Sa ne traiesti!

  7. Draga Jack,
    Nu stiai ca noua moda – ,,prostituatele si gigoloii de lux, titrati, frustrati sentimental” cum ii numesti tu, ofera ,,clientilor” ceea ce dores. Adica ,,texte realo-stiintifico-fantastice imbibate de pasiune, lacrimi, sex, bani, regrete, seminee si Dom Perignon” si daca din dorintele ,,clientilor” nu profiti de ,,posibilitatea unui banut castigat cinstit” inseamna ca esti… fraier.
    Se pare ca deja noul Gigolo are parte de reclame si pe alte bloguri…. Asta da inceput promitator😛

  8. hm, daca tipa e nitel mai inteligenta, si-a dat deja seama de ce ai facut ceea ce ai facut. daca nu, vorba ta, “bad for business”.
    toate bune!
    S.

  9. @Jack: O sa-ti raspund calm si limpede. Incearca sa intelegi.
    In primul rand, conform DEX-ului, definitia pentru “gigolo” ar fi urmatoarea : barbat cu moravuri dubioase / barbat tanar intretinut de o femeie mai in varsta decat el. Eu nu fac parte din nici una din aceste categorii. Eu vand ceea ce pot oferi femeilor interesate sa cumpere.
    Cand ti-am sugerat (la unul din commenturile postului anterior) ca unele din femeile din jurul tau ar putea fi constiente deja de existenta mea am facut doar o aluzie. Prea fina, pe care nu ai inteles-o. Oricum, faptul e consumat.
    Stiu foarte bine ca nu sunt George Bush. Nu o sa fiu niciodata si – mai ales – nu vreau sa fiu. Eu nu am trait de pe urma celor care candva si-au pus increderea in mine (ma refer la cei care – candva – l-au ales), nu am furat si nu am mii de suflete pe constiinta. Am inteles la randul meu aluzia ta (cand m-ai comparat cu Bush) – dar am tinut sa dau explicatia de mai sus pur si simplu pentru ca asa am vrut eu. Faci presupuneri cu privire la modul meu de viata fara sa ma cunosti. E in regula, ma asteptam la asta. Ce m-a deranjat la inceput a fost tonul, dar e plina tara asta de marlani care sar sa dea cu pumnul fara sa aiba habar despre ce e vorba. As putea sa-ti spun ca unii dintre acesti marlani au trecut dincolo de granitele tarii (si sa ma refer – desigur – la tine) – dar sunt foarte amabil de felul meu si n-o sa fac asta.
    Da – am vazut blogul lui Curvette si asta a fost unul dintre lucrurile care mi-au dat curaj sa il scriu pe al meu. De-asta i-am si multumit, intr-un comentariu pe blogul ei. Citind blogul ei mi-am dat seama ca asa ma pot elibera de tot ceea ce am tinut in mine atata timp, si am facut-o.
    Nu am afirmat niciodata ca as avea talent la scris si nu afirm asta nici acum. Talentele mele sunt de alta natura, si cu o parte dintre ele imi castig existenta – asa cum am scris si aici pe blog. Si nu, scrisul nu e unul dintre aceste talente.
    O latura sensibila avem toti. Da… pana si tu. Asta din simplul motiv ca suntem oameni.
    Sa cert nu vreau pe nimeni, ba poate tu esti cel care “vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta cale” pentru ca – asa cum am scris in primul post – eu scriu pentru ca am nevoie de o modalitate de a ma exterioriza, pentru ca nu-mi pot povesti viata nimanui dintre cei cunoscuti (traim inca intr-o societate condusa de idei preconcepute si de snobism). Deci – daca n-ai realizat deja asta – NU scriu pentru tine. Daca nu-ti place ceea ce vezi aici, solutia e cat se poate de simpla : NU mai citi.
    Inchei prin nota ironica folosita si de catre tine : sa ne traiesti (si tu).

  10. @Mik, big_mistake, INTJ & me_so : bine ati venit (Mik – am impresia ca tie trebuia sa-ti spun asta acum cateva zile🙂 ).

  11. Bine te-am gasit…😛 si nu cred ca o sa plec prea curand…😛

  12. Domnule-care-oferi-placeri-doamnelor-si-domnisoarelor pe bani, permite-mi sa te citez: “As putea sa-ti spun ca unii dintre acesti marlani au trecut dincolo de granitele tarii (si sa ma refer – desigur – la tine) – dar sunt foarte amabil de felul meu si n-o sa fac asta”. Cu alte cuvinte ai putea sa spui ce-ai spus dar nu o sa spui ce-ai spus din amabilitate:) Tu te-ai inteles? Eu n-o sa raspund cu aceeasi moneda, pentru ca…”marlan” asa cum sunt(si in afara granitelor patriei noastre dragi) am notiunea parerii liber exprimate. Oare naivitatea ta te-a facut sa crezi ca totul va fi roz pe acest blog?(ma refer strict la comentarii). Ma indoiesc. Voi indrazni sa nu tin cont de sfatul tau si voi citi in continuare acest blog iar comentariile mele vor avea o aciditate direct proportionala cu senzationalul balivernelor scrise de tine. Ma ierti?

  13. bine te-am gasit. nici eu nu plec. cel putin cat timp am net🙂
    S.

  14. hm, nimic de 2 zile… ori esti prea ocupat, ori… nitel mahnit?! prefer sa fii ocupat
    S.

  15. @Jack: Notiunea parerii liber exprimate o avem toti, numai ca unii o interpreteaza gresit. Chestia cu marlanii de dincolo de granitele tarii era o ironie – ai inteles-o asa cum ai vrutm sau deloc. Oricum, “astia suntem si cu astia defilam”. Normal ca nu ma asteptam sa fie totul roz in ceea ce priveste comentariile. Daca as scrie pentru tine, mi-ar pasa de “aciditatea” comentariilor tale. Dar – asa cum am zis – nu scriu pentru tine. Ceea ce scriu nu sunt baliverne, si cu atat mai putin ceva “senzational” (“senzationalul” e treaba OTV-ului). Ce scriu eu e doar… viata.
    O sa ma multumesc sa te ignor, deocamdata.

    @me_so: Am fost plecat. Am revenit de curand.

  16. Jack, ştii ce trist? Că din curiozitatea noastră de a vedea ce le poate îngustimea minţii şi a moralei unor oameni, facem trafic practic degeaba.
    N-am să înţeleg niciodată un om încapabil de a-şi procura hrana cea de toate zilele printr-o maniera cinstită, fie că e vorba de PatruActe fie că e vorba de Curvette, dar ea măcar are un stil de a scrie care atrage. Nu mă pasionează nici poveştile de “labă” cum în mod scârbos le numeşte ea, nici senzaţiile ei oorgasmatice, ci doar trăirea psihică, fiind singurul motiv pentru care o mai citesc.
    Revenind la PatruActe, imaginaţia se poate exterioriza şi prin alte moduri cu mai mult bun gust, eşti total fals, atât în exprimare cât şi în trăiri (asta dacă tu într-adevăr trăieşti sau ai idee ce e este viaţa).

  17. Pe unde ai fost plecat???😛

  18. @Dana: Nu e nimic necinstit in modul in care eu “imi procur hrana cea de toate zilele”. Asa cum am mai spus – vand ceea ce am celor care vor sa cumpere. Nu e absolut nimic necinstit in a face asta. Nu-mi exteriorizez imaginatia, ci trairile si gandurile reale. Le exteriorizez asa cum le simt si nu ma intereseaza cosmetizarea lor – prin bunul gust de care vorbesti. Daca tu cauti imaginatie exteriorizata cu bun gust iti sugerez comediile romantice bine cotate (fara ironie).

  19. Nu mă pasionează comentariile romantice bine cotate (fără ironie) mă interesează premisele pentru care nişte oameni ca tine ajung să îşi vândă trupul pentru uşurinţa de a procura răsplata financiară.
    Purtarea şi atitudinea ta au fost declanşate clar de trecutul nefericit într-ale amorului, asta nu înseamnă că banii pentru care nişte doamne incapabile de satisfacere sexuală fără remuneraţie sunt cinstiţi, mie personal provocându-mi silă ştiind metoda prin care au fost procuraţi.
    Te consideri marfă!!! Pentru asta ai fost înzestrat cu o gândire? Pentru asta ţi-a fost dat un suflet? Ca să îl murdăreşti prin cearceafurile pline de bani ale unor doamne care în mod clar au probleme şi în loc să apeleze la un psiholog apelează la tine?? Cu ce te deosebeşti tu de o bucată de pâine pentru care o oarecare plăteşte? Cu absolut nimic, material inert, insufleţit, cumpărabil şi în esenţă inutil, fiind necesar doar supravieţuirii trupeşti, nicidecum sufletului.
    Am o întrebare, tu ştii ce e aia dragoste?🙂

  20. @Dana: Raspunsul e mult prea complex ca sa-l pot da intr-un comentariu. In plus, sunt si foarte obosit acum. Probabil o sa-ti raspund printr-un post. Am si eu o intrebare : asa brusc, te-ai convins in sfarsit ca sunt real? Erai tare pornita data trecuta🙂

  21. gresit, gresit, gresit…

  22. @Mad: Ce anume?

  23. Nu am avut nici o clipă dubii că nu ai fi real, mama mă învăţa că fantomele nu scriu, deci exişti. Ai doar imaginaţie foarte bogată, asta nu înseamnă că ai avea habar despre ce e dragostea, ce înseamnă morala sau ce înseamnă un ban câştigat cinstit prin efortul minţii sau tăria braţelor.

  24. eu zic ca a povestit despre o prietena, nu despre ea…
    …si asta a fost singurul motiv pt. care am intrat aici.

  25. Bravo! Mi-a placut mult aceasta postare si se pare ca nu sunt singurul.

  26. Sincer sa fiu, nici mie nu imi par prea credibile unele chestii de pe blog, dar nu ma grabesc sa acuz si sa blamez, cum vad ca fac altii. Este, in cel mai rau caz, o scriere frumoasa, cu destul talent si mai incarcata de trairi decat povestile lui Curvette (care sunt de acord ca sunt scrise ceva mai cu talent). In plus, exista posibilitatea ca unele lucruri sa fie reale, poate chiar toate – desi nici eu nu cred asta deocamdata – dar e o posibilitate. Nimeni si nimic nu m-a convins ca nu ar fi real, inca. Nu cred ca suntem pe acest blog pentru demascari. Eu cred ca trebuie sa apreciati mai mult ceea ce cititi aici si sa comentati in mod mai civilizat, asa cum o face gazda noastra, dand dovada astfel de tact. V-a facut omul asta rau in vreun fel sau ce?

  27. […] nou cu ea Ieri dupa-masa am fost contactat din nou de catre doamna despre care am povestit aici. Recunosc, am avut o oarecare retinere – dar am acceptat intr-un final o intrevedere pentru […]

  28. Cata imaginatie ai :)) am citit si am ras cu lacrimi…..eu unu as putea jura pe orice pe lumea asta ca simpla fabulatie…vise…chestii care ti-ai dori sa ti se intample :))oricum esti tare,am ras cu lacrimi:))))jurrrrrr

  29. mai dar nu inteleg de ce il judecati asa aspru…dak nu erati interesati de asemenea povestiri nu intrati pe site-ul asta…stii??e foarte usor sa comentezi…dar eu zic ca scrie destul de bine…si dak nu va plac povestirile lui nu le mai cititi in loc sa lasati comentarii ridicole…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: