Sanii cu miros de vanilie

Am revazut-o azi pe domnisoara cu sanii mirosind a vanilie. M-a asteptat in acelasi loc ca si ieri (apartamentul ei), la aceeasi ora. De data asta insa – m-a luat de mana inca de la usa si m-a condus spre dormitor. Imi plac – si mi-au placut intotdeauna – femeile directe. Dar ea tremura. Aproape insesizabil, dar tremura. De emotie? Nu credeam ca era cazul, din moment ce totul era stabilit dinainte. Cu toate astea, era schimbata. Nu mai avea acea privire perversa de ieri… acea privire de “scolarita in calduri”. Era… sincera. De fapt, nu – nu cred ca as putea descrie in totalitate ceea ce exprimau ochii ei. Doar ca era… altfel. Altfel decat m-as fi asteptat, dupa episodul de ieri.

Si-a aruncat halatul care-l purta, dezvelindu-si trupul gol. Era – totusi – o copila, indiferent cum altfel as fi vrut sa o privesc. S-a intins pe spate, invitandu-ma deasupra ei. Mirarea mea continua sa persiste – de la micile perversiuni de ieri si pana la banala pozitie a misionarului (de astazi) era o diferenta mare.

A durut-o cand am patruns-o si am vazut asta in privirea ei. Dupa toate aparentele, chiar mai mult decat ar fi trebuit – motiv pentru care am vrut sa ma opresc imediat. Nu m-a lasat – mi-a cuprins fesele cu palmele ei mici si m-a tras efectiv inauntru, incercand sa-si ascunda durerea. Avand in vedere ca eu nu sunt platit ca sa ofer durere – ci exact opusul, am inceput sa ies usor din ea. Cu ochii in lacrimi, m-a implorat sa continui – strangandu-ma in brate. Nu-mi placea. Nu pentru asta venisem, dar am fost platit si trebuia sa ma conformez. In plus, unde as ajunge daca de fiecare data as da banii inapoi?

Aflandu-ma inca in stransoarea bratelor ei, am impins puternic. A tipat o singura data. Scurt, dar ca din gura de sarpe. Apoi a devenit din ce in ce mai moale, sub mine. Mi-a zambit si m-am lasat incurajat de asta – asa ca am continuat. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai repede. Pana cand corpul ei si-a recapatat iar vigoarea, incepand sa se miste in acelasi ritm cu al meu. Dupa o vreme, am inceput sa-i simt unghiile gadilandu-mi spatele – iar mai apoi intrandu-mi usor in piele. Totodata, respiratia i-a devenit din ce in ce mai sacadata si mai greoaie – destul de asemanatoare cu gafaitul unui alergator aflat pe ultima suta de metri…

Am inteles mesajul si am inceput sa ma misc si mai repede. A terminat intr-un tarziu – cu un geamat scurt, dar strans ancorata de corpul meu. Aveam impresia ca isi tine respiratia, dar nu facea decat sa se bucure de fiecare fractiune de secunda a momentului pe care-l traia sub mine. Am stat asa pana cand s-a decis sa ma elibereze din stransoarea bratelor ei, si m-am ridicat plin de transpiratia pe care – pana de curand – o impartiseram amandoi.

Abia atunci am observat pata rosiatica de pe cearsaf, si toate momentele care tocmai trecusera mi s-au derulat inca o data prin fata ochilor, cu repeziciune. Da – a fost dezvirginata. Da, nu de un barbat pe care sa-l iubeasca ci de mine – unul care si-o trage pentru bani. Nu s-a ridicat – mi-a marturisit insa ca eu am fost cadoul ei de 20 de ani, din partea matusii. Am fost efectiv socat (si asta nu mi se intampla des). Si cred ca sunt si acum, in timp ce scriu aceste randuri.

Nu afirm ca stiu multe despre dragoste. Imi place sa cred ca am stiut candva, dar acel “candva” pare foarte departe. Mult mai departe decat este chiar. Insa stiu cu siguranta un lucru – atunci cand o femeie se daruieste pentru prima data unui barbat, acesta trebuie sa fie barbatul iubit. Unde e frumusetea primului act sexual, fara sentimentul care-i leaga pe cei doi? Unde e pasiunea? Unde e scanteia? Unde e flacara? Pentru ca – intre mine si ea – NU a fost. Si nu eu sunt cel pentru care imi pare rau – eu am fost platit pentru asta.

Chiar daca ei i-a placut, n-o sa fiu acolo atunci cand farmecul actului sexual consumat se va evapora, lasand in urma lui dorinta de dragoste – dorinta de a fi tinuta in brate, alintata, iubita. Nu vreau sa fiu. Nu trebuie sa fiu. Si nu m-as fi bagat deloc in acest mic joc, daca as fi cunoscut detaliile de la inceput. Nu ma deranjeaza ca am fost cadou. Ma deranjeaza ca am fost ACEL cadou. Ce ma mai deranjeaza e ca nu m-am oprit cand ar fi trebuit sa ma opresc. Am avut o usoara banuiala din primul moment cand am observat durerea in ochii ei. Dar m-am lasat convins de lacrimi si rugaminti… si m-am lasat atras in jocul pe care nu stiam ca trebuie sa-l joc, dar pentru care fusesem deja platit.

La plecare mi-a spus ca parerea matusii ei era ca mai bine se intampla cu mine decat cu vreun necunoscut care sa profite de ea si sa o lase cu ochii-n soare. Ma tem insa ca asta s-a intamplat si cu mine. Atata doar ca am fost amabil si la despartire (macar atat puteam sa fac). Avea inca zambetul pe buze. Am plecat inainte sa-i dispara…

P.S.: Las acum frau liber celor aflati de cealalta parte a baricadei, celor obisnuiti sa arunce cu noroi. Am ajuns imun la multe lucruri de cand fac ceea ce fac… si se pare ca am ajuns imun si la asta. Mai adaug insa ceva : “cel fara de pacat sa arunce primul piatra”.

Published in: on May 18, 2009 at 8:41 pm  Comments (24)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/05/18/sanii-cu-miros-de-vanilie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

24 CommentsLeave a comment

  1. “La plecare mi-a spus ca parerea matusii ei era ca mai bine se intampla cu mine decat cu vreun necunoscut care sa profite de ea si sa o lase cu ochii-n soare”.

    He!He! Serios? Sa nu-mi spui ca tu o iei de nevasta:))) Ce-i drept, nu erai un necunoscut ca o stropisei deja pe fata…Oricum, in caz ca te razgandesti (in legatura cu casatoria), nu uita sa-i cumperi o pereche de ochelari de soare din onorariul primit, ca sa-ti mai alini mustrarile de constiinta inerente acestei decizii, mai sensibilule…

    Ana, tind din ce in ce mai mult sa cred ca ai dreptate (adica me_so = negustorasul sensibil si pornist in acelasi timp) si ca ne pierdem timpul aiurea pe aici. Omul nu va recunoaste niciodata ca ne minte si chiar daca ar face-o, oricum calitatea textelor sale condamna acest la blog la anonimat, asa cum am mai precizat anterior. Se bate cu pumnul in piept ca scrie pentru sine, dar iata ca face comentarii la propriile posturi folosind un alt ID. Nu e vina lui, pur si simplu atat poate el.
    Ramaneti cu bine!

  2. mie imi place cum scrii!
    nu ma intereseaza daca existi in realitate sau nu,sunt doar curioasa ce mai urmeaza๐Ÿ™‚

  3. Ce suma ai primit pentru efortul depus???๐Ÿ˜€

  4. @anda: Multumesc. Bine ai venit !
    @Mik: Prefer sa nu dezvalui acest amanunt. Cel putin deocamdata.

  5. Nu fi rau…๐Ÿ˜› sunt curioasa๐Ÿ˜› … pana acuma ne spuneai tarifu…๐Ÿ˜›

  6. L-am spus doar cand povesteam despre inceputuri. Si nu sunt rau๐Ÿ™‚

  7. Sunt noua pe blogul tau. Voiam sa iti spun felicitari pentru stilul natural in care scrii – m-a prins imediat => rss feed๐Ÿ˜€. Imi pare rau ca lumea iti compara blogul cu cel al lui curvette, o aparitie blogoristica mai mult decat falsa si prafuita. Keep up the good work!

  8. @Walking Awake: Multumesc, si bine ai venit ! Mie imi place mult Curvette si stilul ei. Ma simt mai aproape de normalitate atunci cand citesc ceea ce scrie ea. E un sentiment ciudat si pe care nu-l pot explica in totalitate…

  9. Ai un talent extraordinar, imi place foarte mult cum scrii. Ce conteaza daca esti adevarat sau nu…? Ce ma socheaza pe mine e faptul ca stilul tau de-a scrie, de a fi in general din cate am citit, seamana izbitor cu cel al unui bun prieten. Stiu ca nu esti el, dar cititndu-te il aduce mai aproape pe el de mine.

    Si apropo de Curvette. Ea spune ca se va opri cand va ajunge la milion, asta poate fi mai devreme sau mai tarziu. Dar tu? Cand te vei opri?

    Spor la scris, pe mine m-ai cucerit cu povestioarele astea scrise atat de frumos!

  10. @Deea: Multumesc pentru gandurile bune. O sa ma opresc… atunci cand o sa consider de cuviinta (momentan, nu). Nu in ultimul rand – bine ai venit !

  11. […] legate (in opinia mea) de femeile prin asternuturile carora am trecut. Nu in ultimul rand, pentru ea am cumparat o lumanare parfumata cu o forma foarte deosebita si o culoare pe masura. Si lista poate […]

  12. da… ai o sensibilitate aproape feminina si asta nuรฉi foarte des intalnit la barbati..si mie imi aduci aminte de cineva cunoscut.Imi place genul asta de barbat daca as fi una dintre cliente probabil m-as indragosti de tine:)

  13. Astazi am aflat de blogul tau si tot astazi ti-am citit toate postarile. Imi place stilul tau de a scrie si astept cu nerabdare urmatoarele tale aventuri/postari.
    Mult spor in continuare la….scris!!๐Ÿ™‚

  14. @Angy: Multumesc. Bine ai venit !

  15. […] Astazi, am intalnit-o absolut intamplator pe ea. Pe strada, in timp ce reveneam de la unul din restaurantele din centru – unde luasem micul […]

  16. Previzibil din primele randuri: fata era virgina! Ma mir ca nu ati inceput cu sex anal, ar fi fost tipic pentru virginele de 18 ani pe care le intalnesti!? Si astfel s-ar fi simtit si ea mai in largul ei…
    Nu stiam ca virginele au fantezii sa isi piarda virginitatea cu…negustori de placeri. Eu credeam ca vor sa o faca cu cineva special, pe cat posibil…
    Cred ca nu am inteles nimic…๐Ÿ˜€
    Auzi, nu ii dai si numarul meu (de telefon)?

  17. Ah, am omis ceva important: fetele care isi pierd virginitatea, nu, mai exact cele cu putintei ANI de sex, NU AU ORGASM! Fetelor, ziceti-i! Prima oara = naspa, cel mai adesea, nu? E nevoie de multe partide de sex pt ca o femeie tanara sa invete sa isi simta corpul incat sa ajunga la orgasm! Ca sa nu zic ca, din pacate, sunt femei care nu au avut niciodata!
    Cred ca ar trebui sa imi fac si eu un blog…

  18. Sau o fi fost atitudinea…

  19. Multumesc, eu sunt cel fara de pacat. Aduceti-mi, va rog, un lansator de rachete :))

  20. Aoleu, se sugereaza ca negustorul nostru ia acum si mai mult de 500 euro per distractie! Ia mii de euro!
    Fara suparare, dar rad la greu…e adevarat ce a zis and, ca e amuzant blogul.
    Ia uite cate comentarii am bagat. Rareori scriam atatea la Curvette pe blog. Dar pur si simplu nu ma pot abtine!๐Ÿ˜€

  21. \”fazele de genul โ€œโ€ฆ si ce mai face domnisoara?โ€, โ€œun numar de telefon, ceva?โ€ sau โ€œce frumos miros salcamii,nu?โ€ ramaneau fara efect.\”

    Oamenii ca asta mai exista inca in Romania? Pacat!

  22. – Este adevarat ca in Romania…?
    – Da!

  23. Cele 2 commenturi de mai sus trebuiau sa fie pt postul Domnisoara cu ochii albastri II, unde am si dat click, insa m-am trezit scriind aici… :))

  24. frumos !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: