Povestea ultimelor zile

M-a sunat acum cateva zile. Dorea sa ma vada neaparat. Avea o voce schimbata, altfel decat mi-o aminteam. Era trista si plina de regrete. Sau – cel putin asa parea. Am intrebat-o de ce ma cauta acum, dupa atata timp de cand m-a lasat balta pentru altul – si n-a facut decat sa-mi repete plangand la telefon ca trebuie sa ma vada.

A fost o vreme in care plansul ei ma atingea intr-un loc sensibil, atingere care ma impiedica sa o refuz daca imi cerea ceva. Era vremea in care eram indragostit ca un nebun… de ea. Ceva s-a miscat in mine si de aceasta data, cand insista plangand sa ma vada. Dar n-a mai fost la fel. A trecut mult timp, si s-au schimbat multe…

Ne-am intalnit in ziua urmatoare intr-un restaurant aflat la cinci minute de centru. Abia am recunoscut-o – purta niste ochelari de soare imensi, meniti sa ascunda niste ochi tristi si plansi. Dorea sa-mi sara in brate, dar i-am luat-o inainte si – strangandu-i mana – am insistat sa pastram distanta. La urma-urmei nu eram altceva decat doi straini. Tremurand, mi-a cerut o tigara. Era leftera – imi spunea ca si-a cheltuit ultimii bani pe camera de la pensiune, pentru noaptea care tocmai trecuse.

Imi starnea o oarecare mila – leftera si chinuita de foame cum o vedeam, imbracata in rochita pe care i-o daruisem candva, demult. Si care inca ii venea surprinzator de bine. A stiut intotdeauna sa-si puna corpul in valoare, uitand insa de alte valori – mult mai importante.

Am privit-o mancand, in timp ce-mi savuram tigara. A inceput apoi sa-mi spuna cum “marea dragoste” pentru care ma lasase atunci s-a schimbat dupa primele luni de relatie, si cum ii paruse rau dupa mine dar nu avusese curajul sa ma mai caute. Manca de parca asta ar fi fost prima masa dupa o luna de post. Am ascultat-o mai departe, facandu-i semn sa continue.

Am aflat apoi cum se hotarase ca individul pentru care ma lasase nu era de fapt “cel ales”, si cum s-a lasat prinsa in mrejele altuia. Hmm… deja vu? Acel individ a tarat-o in tot felul de afaceri dubioase, lasand-o leftera si pe drumuri. Tot din cauza lui a rupt relatia cu familia, care – mai nou – o considera “o curva”. Era asadar singura si fara capatai, nestiind incotro s-o apuce.

Cand am intrebat-o de ce m-a cautat pe mine mi-a spus ca si-a dat seama ca eu am fost singurul caruia i-a pasat de ea, singurul care o iubise. Ca sentimentele ei nu s-au schimbat, ba chiar au devenit mai puternice in ultimele luni si ca e dispusa sa faca orice ca sa o primesc inapoi. Nu m-am mirat deloc, ma asteptam sa-mi spuna asta. In plus – cuvintele ii ieseau pe gura cu o atentie cu care puteam sa jur ca fusesera indelung repetate anterior, poate chiar in fata oglinzii.

Cu alte cuvinte… praf in ochi. I-am spus asta, si a inceput sa planga in hohote. A inceput sa jure “pe dragostea ce ne leaga” ca totul e adevarat. Lumea din jur se uita la noi. Rugand-o sa se opreasca, am invitat-o sa facem cativa pasi prin parc dupa ce termina masa. S-a linistit intr-un tarziu si a fost de acord. Recunosc… era un sentiment placut intr-un mod foarte ciudat sa o aud lamentandu-se. Desi bucuria fata de necazul altuia n-a fost niciodata unul dintre atributele mele. Am lasat-o sa termine. Ma ruga insistent sa ma gandesc la tot ce mi-a spus, si la viitorul pe care (inca) l-am putea avea impreuna (nu, zau?). Ma implora sa o las sa-si petreaca noaptea la mine, nu avea unde sa se duca. E adevarat, as fi putut sa-i dau suma necesara ca sa mearga inapoi la pensiune. Dar – din motive pe care nu le pot explica pe deplin in acest moment – am acceptat sa o duc la mine.

A fost mirata sa-mi vada apartamentul – era altul decat cel pe care si-l amintea ea. Nu m-a intrebat cu ce ma ocup. Era evident insa ca nu mai fac acelasi lucru pe care-l faceam cand eram inca alaturi de ea. Dupa ce a facut un dus, a imbracat una din camasile mele. Nu era prima data cand facea asta. I-am lasat ei patul din dormitor, si mi-am pregatit canapeaua din sufragerie pentru noaptea care urma. N-a obiectat – nu avea de ce. In fond, era musafir.

I-am spus ca in ziua urmatoare vom discuta mai multe despre tot ce s-a intamplat si i-am urat “noapte buna”. Am sarutat-o scurt, pe frunte – asa cum obisnuiam sa fac in trecut. Am lasat-o in patul mare din dormitor si m-am retras in sufragerie – intinzandu-ma pe canapea, intre perne, in fata televizorului.

Am asteptat-o. Stiam ca va veni, desi insistasem sa “pastram distanta”.

Din motive obiective si personale, ma vad nevoit sa inchei aici si sa plec pentru cateva ore. Mai sunt multe de spus. Voi povesti restul in postul urmator. Va multumesc pentru intelegere. Cu scuzele care se cuvin,
PatruActe

Published in: on June 14, 2009 at 9:03 pm  Comments (8)  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/06/14/povestea-ultimelor-zile/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 CommentsLeave a comment

  1. Ma emotioneaza sinceritatea ta.
    Just take care and may that good things happen to you.

  2. 🙂 suntem oameni,cu totii. e usor sa spui: eu n-as face asta,sau aia. avem slabiciuni si uneori ne pierdem in ele.important e sa vezi cand incepi sa cobori si sa te opresti. mult,mult succes!

  3. numai sa ai grija sa nu aiba acces la pc/laptop-ul tau🙂. nu de alta dar nu vrem sa stie cu ce te ocupi🙂. toate bune si o saptamana cat mai buna din toate punctele de vedere sa aveti!
    S.

  4. Stilul în care scrii mi se pare cunoscut. Înca nu imi dau seama dar o să îmi aduc aminte.

  5. @Thor: N-am mai scris nicaieri in alta parte.

  6. Nu ma refeream la bloguri.

  7. Ca de obicei, o sa comentez inainte de a citi intreg articolul. O astfel de persoana nu trebuie primita inapoi, pentru ca a dat dovada de atata slabiciune, incat cel mai probabil o va face din nou, dupa ce-si va reveni si lucrurile vor incepe sa ii mearga din nou bine. Astfel de persoane se indreapta intr-o singura directie: in jos. Tipic pentru destule femei, din pacate.

  8. Mi se pare foarte reusit si interesant acest post.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: