Ingerul pazitor

Avand in vedere ca eram “liber” in aceasta dupa-masa iar vremea era superba, am iesit la o alta plimbare cu motocicleta. Singur. Imi place sa-mi duc motorul la limita uneori – si prefer sa fac asta cand sunt doar eu. Pentru ca – daca se intampla ceva, prefer sa nu pun in pericol si viata altcuiva. Pana acum – desi era s-o patesc urat de tot de cateva ori – am fost ferit de accidente si cazaturi grave. Imi place sa cred ca ingerul meu pazitor e mereu cu mine atunci cand ies singur cu motorul. Nu stiu daca zboara alaturi de mine sau daca sta pe locul din spate – insa gandul ca nu ma scapa niciodata din ochi ma face sa ma simt mai bine.

Azi am “zburat” in compania ingerului pazitor mai bine de trei ore (cu mici pauze). Cand am revenit acasa am avut insa surpriza de a recunoaste inca de la distanta silueta Corinei care statea asezata pe scarile cladirii unde locuiesc. Ma astepta. Surpriza devenea mai mare pe masura ce ma apropiam. Si a atins apogeul cand m-am oprit in fata ei.

Arata oarecum desfigurata. Cu o vanataie urata sub ochiul drept, cu chipul plans si cu rimelul scurs in cateva linii groase pe obrajii altadata imbujorati. Purta o rochie de seara – neagra. Una din bretele ii era efectiv smulsa, dezvelindu-i partial unul dintre sani si trezindu-mi amintiri nu foarte vechi…

Pe umarul de pe care fusese smulsa breteaua se vedea o urma rosie adanca, brazdata de cateva firisoare de sange.

Superbii ochi albastri care ma fermecasera in urma cu putin timp afisau acum o privire bolnava, aproape muribunda. N-a reusit sa scoata nici un cuvant. Doar niste sunete nearticulate. Plansese mult, era sfarsita. Cativa dintre “dragii” mei vecini – inca prea ocupati sa ma barfeasca in urma episodului cu ochiul vanat – priveau din spatele perdelelor, fara sa scoata o vorba.

Mi-am lasat casca pe scari, am luat-o pe Corina in brate si am dus-o inauntru – pe canapeaua din sufragerie. Am revenit apoi sa-mi parchez corespunzator motocicleta. Cand m-am intors in apartament, era intinsa pe gresia din baie – cu capul sprijinit de vasul de toaleta. Am intrebat-o cine a adus-o in starea asta (era evident ca fusese batuta crunt), dar n-a vrut sau n-a putut sa-mi raspunda. A acceptat sa se ridice si am dus-o inapoi pe canapea. Am pus cateva cuburi de gheata intr-o mica punga de plastic, pentru vanataia de pe chipul ei. E adevarat, nu prea mai avea cu ce sa ajute acum…

Nu m-a lasat sa o duc la spital. Cand a prins glas, m-a rugat sa o las sa faca o baie. I-am pregatit asadar cada. Cu grija, am inceput apoi sa o dezbrac pentru baia ceruta. Nu era in stare sa faca asta singura. Nu s-a opus si nu s-a rusinat – goliciunea trupului sau nu mai era un secret pentru mine, oricum. Abia atunci am observat ca ii lipsea una dintre sandale. Si tot atunci am observat si urma de pe spate – provocata cel mai probabil de o curea barbateasca pentru pantaloni. Tot nu voia sa-mi spuna ce se intamplase, asa ca am luat-o – goala – in brate si am asezat-0 in cada cu apa calda, plina de spuma. S-a crispat de durere la inceput – dar n-a vrut sa iasa. Am ramas asadar asezat pe marginea cazii, spalandu-i pielea fina cu un burete – cu cele mai delicate miscari de care eram capabil. Pentru cateva secunde mi-am adus aminte de anii copilariei mele timpurii, cand mama imi facea acelasi lucru.

La fel de delicat i-am spalat si parul, asezat tot pe marginea cazii – in spatele ei. A inceput sa planga. Mi-a luat mainile intr-ale ei si – printre lacrimi – a inceput sa le sarute. Tot eu am scos-o apoi din cada si – invelind-o in halatul de baie – am condus-o in dormitor. A adormit in scurt timp, la pieptul meu.

S-a trezit dupa o ora si ceva, din cauza unei alarme pornite la una dintre masinile parcate in fata cladirii. La timp insa pentru mancarea italieneasca ce tocmai sosea, comandata de la unul dintre restaurantele ei preferate. Arata mai bine acum, insa vanataia si ranile (mai ales cea de pe spate) continuau sa o doara. Nu trebuia sa-mi spuna asta, era foarte vizibil. Am mancat amandoi in sufragerie, in fata televizorului.

M-a refuzat din nou cand m-am oferit sa o duc la spital. Continua sa-mi spuna ca o sa-i treaca si ca are nevoie doar de odihna. Desigur – am intrebar iar cine i-a cauzat toate astea. Mi-a raspuns doar ca nu vrea sa dezbata acest subiect pe moment, si ca ar fi mai bine daca am discuta maine – cand gandurile i-ar fi mai limpezi. Nu doream sa 0 fac sa sufere si mai mult, asa ca nu mai avea sens sa insist.

Dupa masa, am condus-o inapoi in dormitor – si am tinut-o de mana pana cand (din nou) a adormit. Doarme si acum, in timp ce scriu aceste randuri.

Nu stiu ce i s-a intamplat cu adevarat. Desigur, pot sa-mi imaginez variate scenarii. Insa singurul lucru clar pe moment e ca cineva a batut-o. Rau de tot. Maine dimineata se va simti mai bine (sper), si vom sta de vorba atunci. Raman in seara asta pe canapeaua din sufragerie – vreau sa o las sa doarma linistita. Are nevoie…

LATER EDIT: Doarme ca un copil. Dar – totusi – imi starneste mila… Nu am fost niciodata adeptul violentei. Cu atat mai putin in ceea ce priveste femeile.

Published in: on July 5, 2009 at 9:15 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/07/05/ingerul-pazitor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

14 CommentsLeave a comment

  1. ufff, ce mi-e dor si mie de o plimbarica cu motorul, eh`… stii? intr0un timp imi era mila de fetele/femeile batute; dar acum nu mai pot spune acelasi lucru; multe, dupa ce primesc o palma.. nu fac nimic si raman in continuare cu individul, apoi ajungand mai rau; eu una, nu as accepta asta nici pt inca o mie de ani; jar mananca ala de indrazneste sa ma loveasca.. si la propriu si la figurat! si pur si simplu nu suport sa stau in preajma celor violenti, fie ei barbati, fie femei…
    ar trebui sa vorbesti cu Co si sa o faci sa intelega ca nu se merita pt nimic in lume sa stea cu un asa om (asta in cazul in care iubitul/prietenul ei a lovit-o.. si in cel mai rau caz sa nu fie vreun client🙂 )
    toate bune si o saptamana cat mai frumoasa!
    S.

  2. @2onia: Cele care raman, nu cred ca raman de dragul de-a lua bataie in continuare. In ceea ce priveste smile-ul de mai sus – iarta-ma daca interpretez gresit comentariul tau, dar nu vad nici o parte comica a situatiei. Cum spuneam – iarta-ma daca-l interpretez gresit. O saptamana frumoasa si tie.

  3. nu e un smile comic. e un zambet la ideea ca nu stii ceea ce face. si da, nu am zis ca ar fi o situatie comica, doar ca, repet, nu imi poate fi mila de ea! (sau cel putin acum ca nu stiu daca e prima data cand a patit asta; daca e prima data, da, imi pare rau.. insa daca s-a mai intamplat… ). si nu am ce sa iti iert; asta e dezavantajul scrisului; se poate interpreta.
    S.

  4. Ok.

  5. ce intorsatura iau uneori lucrurile!
    imi pare rau pt corina.e bine sa ai un refugiu atunci cand esti “la pamant”…daca nu,inghiti si suferi singur.
    numai bine pt amandoi!

  6. Nu stiu ce inger pazitor crezi tu ca ai, dar Corina si-a gasit desigur in tine un inger pazitor in carne si oase.

  7. “fiecare are dreptul la secretele lui.” din cate imi amintesc asta ti-a spus Corina odata…
    eu nu cred ca ai devenit vreun inger pazitor, esti doar persoana pe care ea a considerat-o potrivita in momentul in care avea nevoie de cineva. de cineva care sa nu o judece, cum probabil ar fi facut un apropiat, ci sa o ajute🙂

  8. Imi pare rau pentru ce se intampla cu, Corina. Sa ai mare grija de ea si sa-i oferi toata tandretea de care are nevoie, pentru ca are intr-adevar nevoie!

    Numai bine si de acum traditionala urare de saptamana plina de soare!😀

  9. Incearca sa fii cat mai intelegator cu ea. nu o intreba nimic mai mult decat ceea ce e dispusa sa iti zica. cateodata e atat de bine sa ai pe cineva care te intelege in orice situatie si care te ajuta fara sa ceara nici o explicatie. fii sigur ca va aprecia ajutorul tau. nice day to you all

  10. asteptam un post in care sa ne povestesti cum l-ai casapit pe nemernic. corina, suntem alaturi de tine! toate cele bune, negustorule.

  11. nu o sa il casapeasca doarece a motivat ca nu agreeaza violenta… poate doar daca ar fi fost acolo cand s-a intamplat nefericitul eveniment atunci sigur s-ar fi lasat cu o “mica” incaierare🙂

  12. WTB edit function… Astazi ma gandeam.. ce-ar fi sa iti descopere “Corina” blogul? Sa iti deschida laptopul/pcul cand tu esti sub dush/faci de mancare si sa se apuce sa iti citeasca toate entryurile ?
    Ce ai face? I-ai zice adevarul? Crezi ca il stie deja?

  13. N-am casapit pe nimeni. Oricum – pentru un om – sunt lucruri mult mai rele decat o bataie crunta si chiar decat moartea.

    Nimeni nu are acces la laptopul meu in afara de mine. Daca intr-adevar Corina mi-ar descoperi blogul, i-as spune adevarul.

  14. Bate femeia, ca stie ea de ce!😀 Ei, glumeam si eu🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: