Noaptea

Am momente cand ies noaptea cu motocicleta. De regula – dupa miezul noptii. Nu merg prin oras, ci pe la marginea lui. Pe asa-zisa “sosea de centura”. Da – acolo unde stau prostituatele, in asteptarea soferilor aflati in cautare de “una scurta”. Cu toate ca – pe de o parte – lucram in aceeasi “bransa”, la vederea lor ma cuprinde un sentiment aiurea, de neliniste.

Sunt mereu speriate, chiar daca se straduiesc sa ascunda asta. Am surprins momente in care mai opreste cate un potential client. Ele se apropie, negociaza – iar daca ajung la o intelegere urca in masina care va opri cateva sute de metri mai incolo, pentru consumarea faptului. Unele dintre ele revin plangand. Altele, injurand. Altele, amenintand. Insa nici una nu revine cu zambetul pe buze.

Se straduiesc insa sa afiseze un zambet fals, desenat pe un chip murdar de lacrimi amestecate cu fond de ten. Un ambalaj subtire pe care scrie “bucur e” (da – “i”-ul s-a uzat si a cazut de-a lungul timpului) – care invaluie un produs caruia vanzatorul se chinuie sa-i prelungeasca perioada de valabilitate, chiar daca aceasta a expirat demult sau e pe cale sa expire.

De fiecare data cand fac o astfel de iesire nocturna port cu mine o anumita suma de bani. In bancnote mari. Bani pe care ii impart nefericitelor despre care vorbeam mai sus. Egal. Unele dintre ele deja ma cunosc. Se bucura la aparitia tipului cu casca neagra, care ofera fara sa ceara nimic in schimb.

Sumele impartite nu sunt exagerat de mari, dar sunt oricum mai mari decat castiga una dintre ele in cateva zile. Cand am inceput sa fac asta, am inceput din mila. Si poate asta era modul meu de-a multumi… Cuiva, pentru bunastarea financiara. Imi place sentimentul de a putea darui fara sa astept nimic in schimb. Candva, faceam asta cu sentimentele. Acum – o fac cu banii.

La finalul fiecarei iesiri de acest gen ma incearca doua sentimente contradictorii. O ciudata forma de bucurie – pentru ca am (mai) facut un bine. Si o foarte reala teama ca – mai devreme sau mai tarziu – va expira si perioada mea de garantie. Chiar daca sunt barbat. Chiar daca am grija de mine. Chiar daca inca imi zambesc adolescentele pe strada…

Cand voi termina cu ceea ce fac acum (nu stiu cand va fi asta, oricum – nu curand) – voi investi in ceva. Probabil intr-o afacere cu motociclete.

Published in: on August 13, 2009 at 8:50 pm  Comments (9)  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/08/13/noaptea/trackback/

RSS feed for comments on this post.

9 CommentsLeave a comment

  1. iar motocicleta, eh`… sunt mereu speriate, da, au si de ce. insa pot alege (cel putin unele) sa nu mai faca ceea ce fac; unora le place, altele poate din obisnuinta… cine stie; eu una nu le judec dar nici nu mi-e mila de ele, nici macar indiferente nu-mi sunt; sunt doar acolo, atat.
    am avut ocazia sa vad un asa specimen si instantaneu mi s-a facut greata… insa nu pot intelege un lucru: cum pot apela barbatii la serviciile lor?!
    toate bune!
    S.

  2. ce triste sunt femeile respective.fostele femei din ele.pacat ca au ales sa faca un lucru si nu il fac bine.sunt neingrijite,urat imbracate si se vand ieftin.
    nu stiu care sunt motivele lor pt care au ales varianta asta dar sunt sigura ca daca ar dori ar avea de ales.
    nu le judec pt ca isi vand corpul(fiecare se gestioneaza cum vrea)le judec pt ca nu stiu sa evolueze,se complac.

  3. Multe dintre ele au ajuns aici din greseala. Pur si simplu. Cand erau mult prea tinere sa realizeze ca pot mai mult. A avut vreun fost iubit “grija” ca ele sa ajunga aici. Iar acum multe au pierdut perioada scolii, perioada adolescentei, perioada in care te formezi ca om. Si sa o iei de la capat fara nici un ajutor din partea autoritatilor e foarte greu. Si uite-asa mai trece o zi…si inca o zi…si singurul lor target e sa aiba ce pune pe masa unor copii facuti “din greseala” sau din ignoranta.

  4. Nu stiu cate dintre ele merita o vorba buna sau macar o privire aruncata in treacat, eu unul sincer astfel de oameni ii privesc cu un oarecare dezgust si dezamagire.
    Gestul pe care il faci tu fata de ele pe de-o parte este o tampenie pentru ca doar le alimentezi meseria pe care o practica, insa de cealalta parte este un lucru uman pe care il faci cand ajuti pe cineva cu un statut si un trai mai prost decat al tau…
    E un cutit cu doua taisuri, dar sincer ambele parti fac rau🙂

  5. o intrebare tehnica… ce calaresti ? (ce motor detii?)
    ce faci tu cu banii aia.. e treaba ta… faptul ca le ajuti pe alea.. e f bine… felicitari… iti dai seama ca acum asteapta noapte de noapte sa apara calaretul cu casca neagra… ceva gen prince charming on white horse,varianta materiala

  6. un gest frumos…sunt multi oameni amarati in tara asta si care se tem sau nu mai pot lupta contra curentului.e atat de usor de dat cu piatra!

  7. Uneori am impresia ca ajutandu-le pe ele ma ajut pe mine. Daca vreti – gestul se poate numi “spirit de colegialitate”. Mai mult sau mai putin…

    @keycee: Honda CBR 600 RR.

  8. Hmm…fetele despre care vorbiti nu au ajuns acolo chiar din greseala, nu le-a luat cineva de la biblioteca si le-a pus sa decoreze trotuarul, sau cautau colegiul si s-au ratacit…
    Ele nu stiu sa faca mai nimic si aproape nimeni nu le-ar angaja nici ca vanzatoare sau secretara, meseriile de baza in Romania, si se consoleaza cu gandul ca ar putea sa castige in cateva zile salariul unei vanzatoare, chit ca sunt mai multe riscuri si ca cei care se folosesc de serviciile lor sexuale sunt de cele mai multe ori badarani frustrati ori perversi.
    Si da, odata intrat in aceasta sarabanda, nu prea mai ai cum sa iesi din ea…
    Deci asta e nivelul lor…cineva trebuie sa joace si in rolul asta. Si sunt multe fete cu personalitati placute printre ele (aka curvele sunt fete bune, barbatii stiu asta), care sar la acadea fara sa clipeasca…la fel de usor cum voi tastati la calculator. Asa ca e ceva natural si pe undeva innascut. Ciao!

  9. Gestul facut de tine (de a da bani nefericitelor de pe centura) e frumos pe de-o parte, pe de alta parte e natural.. Cel care e cumparat si platit, simte nevoia la randul sau sa “cumpere” pe altii, sa faca acelasi gest care de obicei il simte ca efect direct pe pielea sa. Am cunoscut acum destui ani o frumoasa prostituata de lux, care ma cauta doar ca sa iesim impreuna, la restaurant, suc, club.. Si nu admitea replica, ea platea tot. Si mi-a spus de la inceput, ca nu vrea sa ajungem sa ne culcam, ci doar apreciaza compania mea, si singura ei dorinta e sa incerc sa imi fac timp liber pentru ea cand simte nevoia. Am inteles exact de ce facea asta, si te inteleg si pe tine..


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: