In acest week-end e nunta Andreei. Am luat deja decizia sa nu merg, si o voi respecta.
In schimb, i-am cumparat un cadou de nunta. L-am trimis astazi, cu instructiuni clare – cand, unde anume trebuie sa ajunga si la ce ora.
E un cadou… greu. Si foarte sugestiv. Si… de efect. Va fi – intr-adevar – o surpriza.
Am si un complice, daca se poate numi asa. Adica – o veche cunostinta care merge la nunta, si pe care am rugat-o sa filmeze (cu un telefon sau orice altceva, numai sa filmeze) momentul in care se taie tortul miresei.
Acest cadou e modul meu de a-i ura Andreei “casa de piatra”…
Advertisements
-catuse(ar tine-o langa barbat) nu cred ca sunt…ca nu sunt grele
-vreo 2000 de lei in monede de 0.1 ar fi destul de grele…dar nu ar fi sugestive.
-Andreea Marin…n-are nici o treaba…si grea nu mai e
-Un barbat sa ii faca un dans…ar fi ceva…dar nu impresionant si ar trece usor peste
-ceva amintire de-a voastra,eventual hainele ei facute pachet plus periuta de dinti..nu cred ca le-ai mai pastrat.
ce sa fie,ce sa fie?!
prefer sa aflu de la tine…e mai interesant in felul asta.
pas(cu a de la acru)
imi suna a razbunare? am senzatia ca o sa fie un cadou extrem de ‘special’ pentru andreea. aww
si de ce cand o sa taie tortul? ai facut ceva la tort? o sa explodeze? :))
hehe, pff, ce mi-ar fi placut sa fiu o musculita sa vad si eu ce o sa se intample, eh`… am o vorba, casa de piatra… si copii la fel : )
S.
abia astept sa ne zici mai multe.promite 🙂