Despre cavalerii de azi si de altadata

In vremuri de demult, statutul de cavaler era unul de invidiat in cadrul societatii. Povestile despre vitejii in armuri grele care castigau turnire in numele celor iubite dainuie si in zilele noastre.

Cavalerii nu erau insa nimic fara caii, armurile si armele lor.

Erau priviti cu admiratie, teama si chiar invidie. Uneori cu dispret. Cauzat insa tot de o invidie ascunsa.

Erau iubiti in secret de frumoasele domnite maritate inca din leagan prin secrete acorduri stiute doar de familie. De-aici si obsesia cavalerului calare pe un cal alb si imbracat in armura stralucitoare.

Timpul a trecut. Costumele de piele au luat locul armurilor, iar caii au trecut de pe patru picioare pe doua roti. Iar in locul turnirelor au aparut cursele (mai mult sau mai putin legale).

Viata pe doua roti a fost mereu controversata. Pentru unii, reprezentam un pericol. Pentru altii, un ideal. Pentru cei mai multi dintre noi – suntem noi insine. Suntem – in general – non-conformisti. Riscam mult, pentru satisfactia personala. Ne place sa fortam limitele, sa le depasim si sa stabilim altele. Tot mai sus, tot mai departe.

Exista insa o lege suprema – nescrisa – care nu trebuie niciodata incalcata. Aceea de a nu-i pune niciodata in pericol pe ceilalti participanti la trafic. Insa – din pacate – unii dintre noi fac asta uneori. Si fac asta atunci cand comuniunea cu bestia de sub ei se transforma in teribilism.

Ne place viteza. Ne place atunci cand – in cea mai inalta treapta de viteza si cu acul turometrului in “zona rosie” – simtim cum ne curge benzina prin vene. Ne place sa auzim monstrul de sub noi cum rage si da tot ce poate.

Preferam saua motocicletei si nu comoditatea fotoliului din masina. Preferam sa ne bata vantul in piept, sa simtim duritatea naturii pe viu, nu din spatele parbrizului. Si – cu toate astea – tinem fruntea sus.

Multi dintre noi mor tineri. Unii – e adevarat – din cauza teribilismului despre care spuneam mai sus. Altii – din cauza nepasarii sau tupeului unora dintre cei pe patru roti. Care uita ca noi nu suntem protejati de un cadru metalic rezistent. Care nu ne vad sau nu le pasa cand ne vad. Decat atunci cand ne zdrobesc sub roti, pe capota sau pe parbrizul masinii. Iar pentru cei adunati sa vada nenorocirea – mereu motociclistii sunt de vina. De ce? Pentru ca sunt motociclisti. Sau “donatori de organe”, cum suntem numiti uneori. Nu vorbesc aici despre teribilisti. Ci despre cei care cunosc regula suprema si care nu ies din granitele ei. Si – cu toate astea – o patesc din cauza neglijentei altora.

Ramanem insa mereu la fel. Cu benzina arzand in vene, imbracati in armura din piele si calare pe zeci sau sute de cai putere. Si asa vom fi mereu. Pentru ca e parte din noi.

Voi muri intr-o zi, sunt constient de asta. Asa cum murim toti. Pentru ca moartea e ceva natural. E singurul lucru obligatoriu in viata, dupa cum spunea cineva. Insa intre a muri intr-un pat de spital si a muri in saua motocicletei, la peste 250 la ora – voi alege intotdeauna a doua varianta. Live by the sword, die by the sword.

Pentru mine, motocicleta nu e doar o pasiune. E chiar mai mult decat o obsesie. E un stil de viata. Un stil de viata pe doua roti. Doar una pe asfalt.

Published in: on October 9, 2009 at 12:28 am  Comments (7)  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/10/09/despre-cavalerii-de-azi-si-de-altadata/trackback/

RSS feed for comments on this post.

7 CommentsLeave a comment

  1. Esti un impatimit al motocicletelor, e clar, ce pot sa-ti spun, in opinia mea, e ca atunci cand esti in ,,zona rosie´´ consider ca e destul de greu sa tii cont de ,,legea suprema nescrisa´´, bineinteles, involuntar.Cred ca te inteleg in schimb cand spui de senzatia care ti-o poate oferi, intr-un fel, de libertate.Totusi, am ales si prefer ,,cele patru roti´´,pentru mai multa siguranta, nimic mai mult.
    Un weekend placut!

  2. Visez de vreo 2 ani la un KTM de 250. Nu imi trebuie mai mult, pentru ca la alea nici 50 de kile ale mele nu sunt sigura ca l-as putea tine.

    Am zis asta ca sa subliniez in ce tabara sunt.

    Cu toate astea, nu pot fi orbeste in ea.

    Acum ceva timp, un tip pe 2 roti a pierdut controlul si s-a imprastiat pe asfalt. Atat de rau, ca l-au adunat in sac. Doar ca in dorinta lui de a zbura, a mai luat si un om care isi vedea de treaba pe campul lui. NU pe sosea, pe camp.

    Totusi, nu stiu cat timp, toti bikerii din minuscula urbe romaneasca din care vin au umbrat cu poza lui pe motoare. Ca ce pacat! Nu, nu era pacat. Ala si-a facut-o cu mana lui, a cautat-o cu lumanarea, a mai omorat un om.

    Acum 1 luna, un om drag rau mie a intrat tot pe 2 roti intr-un Renault. Din vina lui.

    Deci nu INTOTDEAUNA sunt aia pe 2 roti de vina. Dar taaare mult va mai place sa va dati eroi si victime.

  3. sunt o fricoasa,dar recunosc ca mirosurile si natura se simt altfel din saua motorului…toate sunt bune cu moderatie😉

  4. Um prieten drag, impatimit al motoarelor spunea zilele trecute “When riding past the hundred mark, knowing you can trust your brakes brings warmth to your soul… Knowing how to use them keeps you warm.”…

    Numai bine si un weekend excelent!

  5. sunt curios cum reusiti voi sa nu ii puneti in pericol pe cei din jur cand rulati cu acul in zona rosie… nu se poate spune ca mereu motociclistul e de vina in cazul unui incident rutier, dar de prea multe ori teribilismul ii impinge spre lucruri penibile, care nu fac decat sa dovedeasca ca nu isi pretuiesc absolut deloc propria viata, daramite a celor din jur. crede-ma, nu esti cool cand depasesti prin punctul mort, nu esti cool cand dublezi banda, nu esti cool cand strangi ambreiajul si turezi motorul ca sa pornesti alarma masinilor parcate. nu o sa zic ca imi e imposibil sa va vad in oglinzi din cauza vitezei cu care rulati, pentru ca va vad si mereu va fac loc sa treceti… dar absolut toti cei care poseda motocicleta cred ca odata cu ea si-au cumparat si dreptul de a rula peste limita de viteza si dreptul de a face slalom la semafor. vreau sa va strangeti voi toti motociclistii si sa imi aratati si mie unde scrie in codul rutier ca pe o banda pot rula in acelasi timp o masina si o motocicleta. si mai am o curiozitate: aveti idee cat de amuzanti sunteti vara, la 35 de grade, echipati ca un PowerRanger si tinand intre picioare un cuptor in interiorul caruia sunt cateva sute de grade???

  6. …La peste 250 km/h? Nu zau! Ai cumva cea mai performanta motocicleta din lume, sau de ce? Nici nu prea ai unde sa mergi cu 250 km/h, chiar daca motocilceta ti-ar permite-o (ceea ce e improbabil).

  7. @armin: Ha ha! Tare asta cu Power Ranger😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: