Ultimele zile

Am cedat insistentelor surorii mele de-a i-o lasa pe Cassandra pe mana. Rau am facut.  M-am lasat convins de zambetul copilaresc, de experienta pe care-o mai avea pe doua roti si de eterna dorinta de-a nu-i refuza nimic.

S-a intamplat lucrul de care ma temeam cel mai tare. Au apucat-o teribilismele si-a cazut. Destul de urat. S-a ales cu doua fracturi si cu mai multe vanatai, dar acum e bine. Atat de bine cat poate fi – oricum, costumul de protectie si-a facut treaba. Va sta in casa o vreme. Am fost langa ea pana la final – ocazie cu care mi-am amintit ce mult urasc sistemul medical din tara asta. Banii au rezolvat insa toate problemele.

Ii pare rau. Mie imi pare si mai rau. Pentru ca va trebui – mai devreme sau mai tarziu – sa invat sa-i mai spun si “nu”, din cand in cand. Ma consolez insa cu gandul ca s-a intamplat doar atat si ca putea fi mult, mult mai rau. Atat de rau incat nici macar nu vreau sa-mi imaginez.

Cassandra e praf. Schiloada. Ranita. In bucati. Mai mici si mai mari.

Ramane insa femeia vietii mele – si ca un iubit fidel ce-i sunt am decis sa n-o las pe mana nimanui. Voi comanda piesele necesare si-o voi face bine eu insumi. Nu voi lasa pe nimeni sa se atinga de ea. Mi-a fost fidela intotdeauna – ii voi intoarce favoarea.

Oricum, sezonul pentru doua roti s-a cam terminat. Am acum timpul necesar sa ma ocup nestingherit de ea. Sa-i redau formele imbietoare si sunetul unic. Si o pereche de pantofi noi. Se va bucura, ca orice femeie.

Va fi mereu singura femeie care m-a ascultat intotdeauna. Care m-a suportat. Care m-a inteles. Care – desi s-a lasat condusa, dominata – mereu a stiut sa-mi arate ca ea e sefa. Am dezvoltat astfel o relatie trainica, bazata pe respect reciproc.

Mi-e foarte draga.

Published in: on October 27, 2009 at 10:34 pm  Comments (1)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/10/27/ultimele-zile/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. sper sa-si revina repede atat femeia vietii tale cat si surioara ta. si next time…sa fi mai tare , dar sa nu regreti mai apoi ca ai spus un ‘nu’ ferm. eu stiu cat de mult regret ca am spus un NU ferm…si am pierdut…am pierdut un ingeras de doar 3 anisori …am spus nu cand m-a rugat sa merg cu el undeva…pentru ca a doua zi sa se stinga din viata…iar eu am ramas aici cu regretul ca i-am spus NU.:(


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: