Octavia (II)

Astazi am luat pranzul impreuna. Stiam ca in jurul amiezii e la salon, asa ca m-am indreptat intr-acolo. Nu parea ca ma asteapta, dar nu parea nici foarte surprinsa ca ma vede. Oricum, prezenta mea parea sa o bucure.

Am pornit – cu masina – spre una dintre pensiunile de la marginea orasului, la parterul careia e un restaurant foarte apreciat prin aceste locuri. In scurtul timp cat am asteptat mancarea, m-a intrebat – totusi – cu ce ma ocup. I-am spus ca lucrez in “industria de entertainment”. Asta poate insemna multe lucruri. In plus – nici n-am mintit foarte mult, nu-i asa?

Mi-a spus ca orice as face, e destul de evident ca partea financiara nu e o problema. N-am negat. N-aveam motiv. Oricum,  “partea financiara” a fost argumentul hotarator cand s-a decis sa iasa cu mine. N-a spus-o, dar nu era nevoie.

I-am laudat corpul. Picioarele, in mod deosebit. Aveam si de ce. I-a placut, a devenit mai destinsa – mai luminoasa. Am “turnat” apoi si eu clasica poveste a unei dezamagiri recente in dragoste – avand mare grija la tonalitatea extrem de sincera a vocii (mai ales spre finalul relatarii). M-a crezut. Ba mai mult – s-a lasat induiosata de cuvintele mele. Doamne, totul e atat de usor…

Pe drumul inapoi spre salon mi-a mangaiat usor obrazul stang, sub pretextul indepartarii unei gene. Am privit-o si i-am zambit, intorcandu-i gestul de tandrete. Adica atingandu-i cu buzele varfurile degetelor care inca-mi mangaiau chipul.

Cand am ajuns la salon, i-am deschis eu usa masinii. Partial din curtoazie. Partial – pentru a fi langa ea cand coboara. I-am cuprins mijlocul si am tras-o incet spre mine. Nu s-a opus, m-a privit doar cu niste ochi care – pentru o clipa – m-au facut sa-mi para rau ca am ales sa-i fac ceea ce mi-a cerut Octavian sa-i fac. Insa acea clipa a trecut pe nesimtite.

Hotarat, mi-am apropiat buzele de ale ei si totul s-a sfarsit intr-un sarut prelung, apasat. Limba ei avea gust de caise. Mi-a placut.

Ne-am despartit cu promisiunea unei cat mai apropiate revederi.

Published in: on November 10, 2009 at 10:51 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/11/10/octavia-ii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 CommentsLeave a comment

  1. I think you’re having fun with this..

  2. ‘Doamne, totul e atat de usor…’ ??? atat de usor de a minti nu? :(….nu mai zic nimic

  3. si ei ii este foarte usor sa minta…deci care e problema?
    Stii ca e si vorba aia: ai grija ce faci/spui ca s-ar putea sa se intoarca impotriva ta.

  4. hmmm,hai sa vedem ce va fi mai departe…nimeni nu merita sa pateasca asta,dar…poate ai un motiv bun!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: