Octavia (III)

Am cedat aseara insistentelor Madalinei si am insotit-o intr-un club din oras. Ii venisera niste prieteni in vizita si dorea sa mi-i prezinte.

Partea buna e ca – la inceput – ne-am distrat de minune.

Partea proasta e ca Mada a cam facut excese in privinta alcool-ului si i s-a facut rau.

Partea buna e ca am reusit s-o conving sa iesim la aer si sa facem cativa pasi, ca sa-i treaca si sa se simta mai bine.

Partea proasta e ca am iesit la aer dupa miezul noptii si am subestimat rau de tot frigul de afara.

Partea buna e ca Mada se simte bine acum (am dus-o acasa in siguranta).

Partea proasta e ca m-am racit si azi am stat in pat o buna parte din timp, cu ceaiuri si vitamine.

Partea buna e ca m-a sunat Octavia, ca sa iesim in oras. I-am explicat situatia sanatatii mele si a inteles. Mi-a cerut adresa si a ajuns la mine in jurul orei pranzului, cu mancare chinezeasca. Pe care o ador.

Am mancat amandoi in sufrageria apartamentului meu, in timp ce pe DVD rula – strategic – The Notebook. Filmul inca rula cand am terminat masa. S-a asezat pe canapea – in bratele mele – pana la final. Final care a suprins-o plangand ca un copil. Printre hohote – a inceput sa ma sarute. Timid, apoi din ce in ce mai pasional. Mi-era teama sa nu raceasca si ea, dar nu parea sa-i pese. M-am lasat asadar in voia ei…

Ajunsa deasupra mea, continua sa ma sarute. Mimand timiditatea, i-am desfacut primul nasture al camasii. N-a avut nici o reactie. Cand l-am desfacut pe al doilea, s-a oprit pentru cateva secunde. M-a privit adanc in ochi si a inceput iarasi sa ma sarute. Am continuat…

Cateva momente mai tarziu, era tot deasupra mea – cu sanii goi. Continua sa ma sarute, sa ma mangaie. Si sa-mi sopteasca ceva ce nu reuseam sa inteleg. Am inceput sa-i mangai si sa-i sarut sfarcurile – ascultand cum soaptele se transformau in gemete usoare, dar prelungi. Mirosul sanilor ei imi aducea aminte de o pajiste plina de flori, in Iulie, imediat dupa ploaie. N-am mers mai departe. S-a asezat pe pieptul meu, strangandu-ma in brate. Si-a adormit.

N-am trezit-o. Am ramas cu ea lipita de pieptul meu, mangaindu-i parul – pentru mai bine de o ora. A trezit-o sunetul strident al telefonului care o chema de urgenta la salon.

Ne-am despartit printr-un sarut prelung, urmand sa ne vedem curand…

Published in: on November 12, 2009 at 11:54 pm  Comments (6)  
Tags: , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/11/12/octavia-iii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 CommentsLeave a comment

  1. pai.. cum de ai acceptat sa vina la tine in app?? stiu ca erai destul de atent cu clientele tale sa nu-ti afle adresa.. so, nu a-ti trecut la fapte… de ce?
    sper sa iti revii repede!

  2. Nu iti e frica de faptul ca acum stie unde stai? Adica la un moment dat razbunarea pe care o primeste de la sot prin tine o sa ia o finalitate…si nu stiu…acum ca stie unde stai nu te face sa iti fie oarecum teama?

  3. periodic te joci cu focul. ori ai un plan…ori in curand ai sa suspini tu dupa ea!

  4. “Mirosul sanilor ei imi aducea aminte de o pajiste plina de flori, in Iulie, imediat dupa ploaie.”

    Mai bine ziceai: mirosul sanilor ei imi aducea aminte de Chewbacca, din Star Wars😉 Astfel, nu mai seamana a literatura erotico-naiva gen Sandra Brown. Zic si eu, ca doar nu am citit Sandra Brown…

  5. “Si sa-mi sopteasca ceva ce nu reuseam sa inteleg”: ng, ng…😀 Stiti voi continuarea😉

  6. “N-am mers mai departe. S-a asezat pe pieptul meu, strangandu-ma in brate. Si-a adormit.”

    Abia atunci am mers mai departe…😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: