Si te-ai dus, dulce minune…

Imaginea ei mi-a tulburat gandurile tot mai des, in ultimele zile. Din motive pe care nu le pot explica in intregime.

M-am gandit la ea si cu alte ocazii. Cu placere. Si chiar cu putina nostalgie.

Intr-un final, m-am decis s-o caut – din nou. Da, despre Corina vorbesc.

Capatul firului m-a dus iarasi la mama ei. Femeia m-a recunoscut. M-a primit oarecum bucuroasa de faptul ca ma vede iar. M-a tratat cu blandete si cuvinte frumoase – dar n-a vrut sub nici o forma sa-mi spuna unde anume as putea-o gasi pe fiica ei. Manastiri sunt multe… iar drumurile care duc spre ele sunt si mai multe. Fara o indicatie mai clara, eram pierdut.

Am insistat mai bine de o ora. Degeaba, insa. Am inceput sa ma simt jenat de situatie – era evident ca femeia nu-mi va spune nimic. Asa primise ordine – si le respecta intocmai. N-au convins-o nici promisiunile mele ca nu vreau decat s-o vad cateva clipe pe Corina, sa vad ca e bine si sa schimbam cateva cuvinte – de dragul vremurilor nu demult trecute. Femeia il luase pe “NU” in brate si-l tinea bine de tot. N-aveam nici o sansa. I-am multumit pentru timpul acordat si-am plecat.

A doua zi eram la usa tatalui ei. Abia cand soneria suna strident sub degetul meu aratator mi-am dat seama ca acolo nici macar n-aveam ce cauta. Mi-a deschis, indignat de vizita mea prea matinala. Mi-a spus ca nu stie nimic si l-am crezut. Daca ar fi stiut ceva – mi-ar fi spus tot pentru cateva sticle cu grija alese.

Ultimul pas ar fi fost sa ma duc la politie si sa-i reclam disparitia. Habar n-am daca cei de-acolo m-ar fi crezut sau nu. Dar – din fericire – n-a mai fost nevoie sa incerc asta.

In dimineata urmatoare ma trezisem brusc, leoarca de transpiratie. Visasem ceva urat, nu mai stiu ce. Inima imi batea cu putere. Mi-am amintit din nou de ea si am incercat sa ma linistesc. Dintr-o data – devenisem convins c-o voi vedea curand. Cand am auzit bataia in usa, am stiut ca e ea. Am stiut ca va fi ea chiar dinainte sa bata. De ce? Nu stiu.

I-am deschis, cu un tremur usor. Nici macar nu m-am uitat prin vizor. Insa nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut-o…

Parea imbatranita cu cel putin zece ani. Isi schimbase complet coafura, stilul de machiaj (acum – aproape inexistent), modul in care obisnuia sa se imbrace… tot. Ochii erau la fel cum mi-i aminteam, la fel ca atunci cand ma lasasem vrajit de ei… dar privirea lor era una stearsa. Moarta. Fara sclipirea de altadata.

Fara sa ma salute, mi-a spus ca a aflat ca am cautat-o. Si ca a considerat ca e mai bine sa vina ea la mine, decat sa merg eu la ea. Mi-am revenit – si cu greu am convins-o sa intre la o cafea. Eram oarecum ravasit de situatie (si asta nu mi se-ntampla des), incercam sa articulez intrebari coerente. La care primeam – de cele mai multe ori – raspunsuri monosilabice. Nu mai era deloc cea care mi-o aminteam eu. Absolut deloc.

A plecat spunandu-mi ca merge sa-si vada tatal, si ca va mai trece pe la mine cateva minute inainte sa revina la “noua ei casa”. Lucru care trebuia sa se intample noaptea trecuta. Dar care nu s-a mai intamplat…

Am stat treaz, asteptand-o. Pana cand zorile au inceput sa apara. Insa n-a venit.

S-a schimbat mult. Prea mult. In totalitate, chiar…

Din amorteala psihica in care ma lasase ea m-a trezit Octavia. Nu i-am raspuns. Nu i-am deschis nici cand – foarte insistenta – facea holul sa rasune de la bataile in usa mea.

Nu stiu cum ma simt. Nu simt nimic sau simt cate putin din toate, habar n-am. Obosit, desi am stat in pat toata ziua. Corina m-a parasit fara ca macar sa fi fost impreuna cu mine…

Published in: on November 27, 2009 at 12:04 am  Comments (3)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://patruacte.wordpress.com/2009/11/27/si-te-ai-dus-dulce-minune/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 CommentsLeave a comment

  1. nu dispera!toti avem nevoie de cineva la un moment dat. cea mai mare greseala e sa crezi ca nu poti fara cineva-ul ala! poti orice,doar sa vrei. aduna-te si mergi inainte,orice cale ai apuca!

  2. trist…

  3. I am regular reader, how are you everybody? This paragraph posted
    at this web page is really pleasant.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: