Si te-ai dus, dulce minune…

Imaginea ei mi-a tulburat gandurile tot mai des, in ultimele zile. Din motive pe care nu le pot explica in intregime.

M-am gandit la ea si cu alte ocazii. Cu placere. Si chiar cu putina nostalgie.

Intr-un final, m-am decis s-o caut – din nou. (more…)

Advertisements
Published in: on November 27, 2009 at 12:04 am  Comments (3)  
Tags: , ,

Corina – “actul final”

Ultima data cand am scris despre Corina a fost aici. Dat fiind faptul ca nu mai stiam nimic despre ea, i-am facut o vizita mamei sale. Nu mica mi-a fost mirarea cand am realizat ca eram deja asteptat. Mama ei stia ca voi merge sa o caut. Mi-am dat seama de asta cand am sunat la interfon si mi-am dat numele. Mi-a deschis direct, fara sa mai intrebe cine anume sunt si cu ce scop o caut.

Mama Corinei e o femeie foarte religioasa. Toata casa era plina de cruci, icoane si carti de rugaciuni. Imi amintea oarecum de bunica. Printre icoane – fotografii de-ale Corinei, la diferite (more…)

Published in: on July 20, 2009 at 10:08 pm  Comments (11)  
Tags: , ,

Inca nimic

Inca nu am nici o veste despre Corina. Am reusit sa obtin (de la una dintre vecinele ei) o adresa mamei sale, care locuieste la Cluj. De dimineata voi porni intr-acolo. Va fi un drum obositor, dar tin neaparat sa stiu ce s-a intamplat cu ea – asa ca nu e momentul sa ma gandesc la oboseala.

Asadar… pe curand !

Published in: on July 9, 2009 at 9:24 pm  Comments (10)  
Tags: , ,

Semne de intrebare

S-a trezit a doua zi dimineata (adica ieri). Se simtea mai bine si parea mai linistita – desi se vedea clar ca flacara evenimentelor petrecute inainte cu o zi inainte inca mocnea. Nu doream s-o aprind din nou, desi nu renuntasem la gandul de a afla ce se intamplase, de fapt.

Fara sa pomenesc absolut nimic despre ziua dinainte, am pregatit cafeaua de dimineata si un mic dejun copios pe care l-am savurat amandoi. Am invitat-o apoi la o plimbare prin oras – sub pretextul ca (more…)

Published in: on July 7, 2009 at 9:34 pm  Comments (16)  
Tags: , ,

Update

Situatia Corinei e mult mai complicata decat ma asteptam. Voi da detalii cu prima ocazie, pentru ca acum timpul ma preseaza.  Sunt multe de spus si nu le pot cuprinde in doar cateva randuri.

Asadar – ne citim curand. Sper – in circumstante mai prietenoase.

Cu stima,
PatruActe

P.S.: Situatia lui mrhollow s-a lamurit. Mai multe detalii aici (ultimele comentarii).

Published in: on July 6, 2009 at 10:33 pm  Comments (9)  
Tags: , ,

Ingerul pazitor

Avand in vedere ca eram “liber” in aceasta dupa-masa iar vremea era superba, am iesit la o alta plimbare cu motocicleta. Singur. Imi place sa-mi duc motorul la limita uneori – si prefer sa fac asta cand sunt doar eu. Pentru ca – daca se intampla ceva, prefer sa nu pun in pericol si viata altcuiva. Pana acum – desi era s-o patesc urat de tot de cateva ori – am fost ferit de accidente si cazaturi grave. Imi place sa cred ca ingerul meu pazitor e mereu cu mine atunci cand ies singur cu motorul. Nu stiu daca zboara alaturi de mine sau daca sta pe locul din spate – insa gandul ca nu ma scapa niciodata din ochi ma face sa ma simt mai bine.

Azi am “zburat” in compania ingerului pazitor mai bine de trei ore (cu mici pauze). Cand am revenit acasa am avut insa surpriza de a recunoaste inca de la distanta (more…)

Published in: on July 5, 2009 at 9:15 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

Inedit

Astazi, am intalnit-o absolut intamplator pe ea. Pe strada, in timp ce reveneam de la unul din restaurantele din centru – unde luasem micul dejun alaturi de Corina (ma invitase de dimineata).

A venit spre noi si mi s-a aruncat in brate, sarutandu-ma pe obraz. In tot acest timp, Corina privea impasibila. Cand fata mirosind a vanilie s-a indepartat (more…)

Published in: on June 8, 2009 at 9:15 pm  Comments (6)  
Tags: , ,

Corina, Corina…

Azi am dormit pana tarziu, mult mai tarziu decat de obicei. Si cred ca as mai fi dormit daca nu m-ar fi trezit sunetul strident al telefonului. M-am ridicat dezorientat din pat, pipaindu-mi ochiul vanat. Am atins cu varful aratatorului “zona afectata” si am inceput imediat sa simt durerea pulsandu-mi in tampla. Telefonul se oprise intre timp. M-am indreptat agale spre oglinda din hol, sa evaluez daunele la lumina naturala. Nu era foarte rau (pungile pline cu gheata isi facusera treaba), dar nu era nici extraordinar de bine. Ma examinam atent in oglinda cand telefonul a inceput sa sune iar.

Era Corina. I-am raspuns, intr-un final. Cu o voce calma si care se dorea indiferenta – m-a intrebat daca am patit ceva, pentru ca lipsisem de la obisnuita “sedinta de alergat” de dimineata. Am inganat o scuza penibila, ca sa scap de ea. I-am inchis cu un “te sun eu mai tarziu” si m-am trantit din nou in pat. Nu aveam chef de nimeni si de nimic. Poate doar de o alta punga cu gheata…

Peste cateva minute a sunat din nou. Mi-a spus ca isi da seama ca ceva nu e in regula si ca vrea sa ma vada. Nu stia unde locuiesc, nu-i dadusem niciodata adresa. Cunostea doar zona, nu si locatia exacta. Dupa ce a insistat in repetate randuri… i-am spus unde anume sa vina si m-am intins din nou pe pat.

Peste aproape o jumatate de ora imi suna deja la usa. Eram inca in pijama cand i-am deschis. Mi-a observat vanataia si – inca din usa – a inceput sa ma intrebe cum anume am capatat-o. Evident, n-a crezut varianta cu usa de la frigider. I-am spus doar ca am fost implicat in urma cu cateva ore intr-o mica altercatie cu un individ – si s-a multumit sa stie doar atat.  La urma-urmei, nu prezentam alte semne ca nu as fi in regula (fizic) – asa ca n-avea de ce sa mai insiste.

S-a oferit apoi sa-mi faca o cafea. E adevarat ca aveam nevoie, dar aveam nevoie si mai mare de un dus cald. Asadar, in timp ce ea isi facea de lucru prin bucatarie – am pornit alene spre baie. Apa calduta imi facea bine si am inceput sa-mi revin. Din dormitor se auzea muzica – a pus ce a gasit la indemana, adica unul din CD-urile cu Aerosmith. Muzica lor reprezinta soundtrack-ul vietii mele… am inceput sa fredonez “Walk this way” in ritmul in care se auzea, fara sa-mi dau seama.

Am simtit curentul de aer provocat de deschiderea brusca a usii cand imi clateam parul… si i-am simtit mana pe umar inainte sa pot face ceva. M-am intors – era goala… si de o frumusete ravisanta. Inainte sa apuc sa schitez vreun gest, si-a lipit buzele de ale mele intr-un sarut fortat. Vroiam sa o resping, dar – fizic – nu eram capabil. Nu-mi pierdusem forta, dar efectiv nu o puteam respinge. O doream, fir-ar sa fie…

M-a impins incet inapoi sub dus, strivindu-si sanii de pieptul meu. Am sarutat-o cu pofta pe gat si i-am muscat usor lobii urechilor, cuprinzandu-i fesele si lipind-o si mai tare de mine… stiam ca ii va face placere, e o manevra care n-a dat gres niciodata, cu nici o femeie.

Cand i-am dat drumul, si-a impreunat bratele in jurul gatului meu si a continuat sa ma sarute. S-a intors apoi cu spatele spre mine, miscandu-si usor fundul pe verticala si masandu-mi penisul erect. N-am mai rezistat… m-am retras, am iesit de sub dus si am scos un prezervativ din dulapiorul de langa chiuveta. A insistat sa mi-l puna ea, si nici prin gand nu mi-a trecut sa o refuz. Penisul imi pulsa in mainile ei fine si calde… iar cand a terminat cu prezervativul s-a intors din nou cu spatele spre mine, sprijinindu-se cu mainile de perete si desfacandu-si usor picioarele. Am patruns-o aproape imediat, si a lasat sa-i scape un icnet scurt… am tras-o incet spre mine. Si-a arcuit spatele, lipindu-si capul de umarul meu. Am inceput sa-i masez sfarcurile intarite, cu ambele maini – in timp ce impingeam cu putere inaintand inauntrul ei. Era minunat… si – pentru prima data dupa multa vreme – savuram actul sexual cu o intensitate pe care nu credeam c-o voi mai trai vreodata. De fapt, era mai mult. Efectiv – simteam ca traiesc actul sexual in sine. Era o senzatie extraordinara… Dupa o vreme am inceput sa maresc intensitatea miscarilor pe masura ce fundul incepea sa-i zvacneasca… si am terminat intr-un tarziu amandoi – fiind inca lipiti unul de altul. M-am lasat apoi sa alunec incet pe gresia uda, si ea odata cu mine. Inca tremura… si am strans-o cu putere la piept, mangaindu-i parul. O tineam in brate – apa continua sa curga deasupra noastra, iar picaturile se spargeau de trupurile inca aflate sub efectul momentului care abia se consumase.

Ne-am ridicat dupa un timp, mergand in dormitor. Intinsi pe pat – inca goi – am ascultat in continuare Aerosmith privind pe geamul deschis larg, la norii de pe cer.

Am luat pranzul impreuna, in oras.  Ne-am despartit printr-un sarut, cu obisnuita promisiune “ne vedem dimineata”. Mi-am luat apoi motocicleta si am pornit spre padurea de la marginea orasului, sa-mi pun ordine in ganduri. Aveam mare nevoie… si inca mai am…

Published in: on May 28, 2009 at 9:15 pm  Comments (11)  
Tags: , ,

Bruneta cu ochi albastri (III)

Am iesit impreuna sambata seara (adica ieri) – in clubul despre care pomeneam in posturile anterioare. Cand am stabilit detaliile la telefon, a insistat sa mergem pe jos (locatia respectiva e doar la cateva minute de casa ei). Exact la ora stabilita – ii bateam la usa. Arata minunat in pantalonii albi mulati si camasa subtire cu decolteu generos, outfit menit sa-i puna (din nou) in evidenta corpul de nimfa.

M-a intrebat daca ma poate tine de brat si n-am avut nici o obiectie – ba chiar dimpotriva. Inaintam prin aerul placut de seara, si – pentru prima data dupa multa vreme – ma simteam… altfel. Mai liber, mai linistit, mai lipsit de griji. Ar trebui sa ies in oras mai des – si in afara obisnuitelor intrevederi de pe urma carora imi duc traiul. Am vorbit in general despre alergatul de dimineata si ne-am amintit – intr-o nota comica – de “incidentul” cu individul de data trecuta.

In club a fost minunat. Stie sa se miste, chiar mai bine ca mine (si – vorba vine – eu nu ma misc rau deloc). Imi placea libertatea care i se citea in ochi, bucuria… lipsa de inhibitii (ador asta la o femeie) – si aceasta stare a ei mi se transmitea si mie. Mi-am dat seama ca erau atatea lucruri pe care nu le stiam despre ea, dar totusi nu tineam neaparat sa aflu nimic in mod deosebit. Imi convenea de minune situatia. La urma-urmei… secrete mai “intunecate” ca ale mele nu ma asteptam sa ascunda. I-am cunoscut cativa prieteni si am devenit incet parte din “gasca” (aproape uitasem acest sentiment) – iar cand ne-am despartit la final parea ca ne cunoastem de-o viata.

Intr-un tarziu – am pornit spre casa (spre casa ei, de fapt).  A incercat sa ma prinda de mana, insa mi-am retras-o rapid – folosind un pretext aiurea. A fost putin mirata, dar nu mi-a reprosat nimic. M-a cuprins – tacuta – de brat si ne-am continuat drumul.  A insistat sa facem un ocol si sa ne oprim cateva minute intr-un mic parc. Pentru prima data dupa foarte multi ani – copilul din mine s-a simtit in voia lui dandu-se in leagan. Desigur – alaturi de ea. Aveam o oarecare stare de beatitudine controlata – ma simteam foarte bine, dar eram totodata atent la gesturile pe care le faceam. Ca sa nu dau de inteles mai mult decat trebuia…

Odata ajunsi in fata usii ei – inainte sa incerce sa faca ceva sau inainte sa se astepte ca eu sa fac altceva, i-am sarutat ceremonios mana si i-am multumit pentru timpul minunat petrecut impreuna. A ras – probabil aratasem ca un idiot facand asta, dar acesta a fost singurul gest care mi-a venit in minte pentru a ma eschiva de la clasicul sarut de final de intalnire. Probabil il astepta, iar eu o lasasem sa astepte.

M-am despartit de ea cu promisiunea ca “ne vedem dimineata”  – si am pornit spre statia de taxiuri din colt. Primul SMS l-am primit chiar inainte de a ma urca in masina. Imi multumea pentru tot, si astepta sa ne revedem pe aleea unde obisnuim sa alergam.

Ne-am revazut sub primele raze ale soarelui, am ras bine impreuna la diversele glume/bancuri (spuse de mine sau de ea) si m-am simtit – din nou – minunat. La despartire mi-a strans prieteneste mana. Atata timp cat situatia va ramane asa, voi continua s-o revad cu placere…

Published in: on May 24, 2009 at 7:44 pm  Comments (11)  
Tags: , ,

Bruneta cu ochi albastri (II)

Am reusit s-o abordez ieri dimineata (nu chiar asa direct cum aveam de gand, insa). Am ajuns pe alee cu vreo 20 de minute mai repede decat de obicei. Asa cum ma asteptam, ea nu era inca acolo. Am inceput sa alerg relativ incet, asteptand-o sa apara.  Eram mereu cu coada ochiului pe coltul blocului de dupa care stiam ca soseste in fiecare zi.

A aparut intr-un tarziu, unduindu-si formele in lumina vie a soarelui de dimineata. Era de-a dreptul superba (e drept ca nici nu ma asteptam la mai putin).  Problema era insa ca nu era singura. Adica era si nu prea – in sensul ca se tinea dupa ea un individ trecut bine de 30 de ani (imbracat sport – iesise si el probabil la alergat cand a observat-o), incercand sa-i atraga atentia. Evident – fazele de genul “… si ce mai face domnisoara?”, “un numar de telefon, ceva?” sau “ce frumos miros salcamii,nu?” ramaneau fara efect. Adica – fara efectul asteptat – in sensul ca individul se straduia de zor sa primeasca o farama din atentia ei, dar era ignorat total. Pe de alta parte, aveam o puternica impresie ca ea abia se stapaneste de la a-i aplica o palma, fiind din ce in ce mai vizibil iritata.

Primul cuvant care mi-a venit in gand cand am observat ce intentii are individul a fost “concurenta”. Am zambit. La urma-urmei… ce aveam de pierdut? Am inceput sa alerg dupa ei si am incetinit cand am ajuns la cativa metri in urma lor. Am actionat apoi conform primului truc ce-mi venise in minte (parca vazusem asta intr-un film, candva demult – si acolo chiar functionase). Adica – am grabit pasul si am ajuns in dreptul ei, i-am cuprins foarte usor si foarte atent mijlocul si – inainte sa reactioneze (probabil – aplicandu-mi mie palma care era destinata celuilalt) – i-am spus : “Corina, iubito. Te-am rugat sa ma astepti si pe mine”. Mi-am retras urgent mana – nu era cazul sa intind coarda, oricum. Am continuat : “pai spune-mi tu – ma lasi singur in pat asa de dimineata?”.

Am socat-o, si se vedea asta. Oricum, individul – la auzul expresiilor “Corina, iubito” si “ma lasi singur in pat” – a tacut brusc. Macar atata reusisem. I-am facut semn “Corinei” cu coada ochiului, sperand ca mi-a priceput intentiile (in caz contrar – ma alegeam cu o palma si adio iesit in oras). Dupa cateva fractiuni de secunda (care mi s-au parut de fapt mult prea multe), s-a luminat brusc si – zambindu-mi – a adaugat “dragule, nu vroiam sa te trezesc”. Eram fericit, din doua motive. In primul rand pentru ca mi-a inteles gluma, iar in al doilea rand pentru ca “petitorul” s-a oprit brusc si a facut cale-ntoarsa.

Am obtinut ceea ce vroiam – sa “sparg gheata” si sa raman singur cu ea. In plus – imi iesise ca la carte, si eram si mandru de asta. M-am scuzat daca am fost badaran, motivand cu “mi se parea ca ai nevoie de o mica interventie”. Mi-a zambit iar, spunandu-mi sa nu-mi fac probleme. Atunci, am adaugat : “poti sa te revansezi fericindu-ma cu un numar de telefon”.  Mi-a spus ca nu isi da numarul de telefon necunoscutilor. I-am intins mana, prezentandu-ma : “PatruActe ma numesc” (am inlocuit desigur pseudonimul cu prenumele real). A ezitat putin, apoi mi-a intins si ea mana : “Daca preferi – poti sa-mi spui Corina. Am vazut ca-ti face placere”. Da – stiu ca nu acesta era numele  ei real – dar acum cel putin am putut sa-i spun ca – din moment ce ne-am prezentat (fie si fictiv), nu mai suntem necunoscuti, deci nu o opreste nimic de la a-mi da numarul. A ezitat putin din nou… dar mi l-a dat. Eram multumit.

S-a scuzat apoi si mi-a spus ca trebuie sa plece. Am sunat-o insa cand nu apucase sa se departeze nici macar 20 de metri, intreband-o ce parere are despre o iesire in oras sambata seara. S-a intors spre mine – inca avand telefonul la ureche si mi-a raspuns simplu, facandu-mi cu mana : “poate”. Astazi am sunat-o din nou si am transformat acel “poate” intr-un “da” hotarat.

Sambata iesim.

P.S.: Se pare ca unele trucuri preluate din comediile romantice (asta imi amintesc ca era filmul de care spuneam mai sus) – chiar functioneaza 🙂 . In fond – chiar daca nu functiona – ce aveam de pierdut?

Published in: on May 21, 2009 at 8:56 pm  Comments (9)  
Tags: , ,