Bruneta cu ochi albastri (III)

Am iesit impreuna sambata seara (adica ieri) – in clubul despre care pomeneam in posturile anterioare. Cand am stabilit detaliile la telefon, a insistat sa mergem pe jos (locatia respectiva e doar la cateva minute de casa ei). Exact la ora stabilita – ii bateam la usa. Arata minunat in pantalonii albi mulati si camasa subtire cu decolteu generos, outfit menit sa-i puna (din nou) in evidenta corpul de nimfa.

M-a intrebat daca ma poate tine de brat si n-am avut nici o obiectie – ba chiar dimpotriva. Inaintam prin aerul placut de seara, si – pentru prima data dupa multa vreme – ma simteam… altfel. Mai liber, mai linistit, mai lipsit de griji. Ar trebui sa ies in oras mai des – si in afara obisnuitelor intrevederi de pe urma carora imi duc traiul. Am vorbit in general despre alergatul de dimineata si ne-am amintit – intr-o nota comica – de “incidentul” cu individul de data trecuta.

In club a fost minunat. Stie sa se miste, chiar mai bine ca mine (si – vorba vine – eu nu ma misc rau deloc). Imi placea libertatea care i se citea in ochi, bucuria… lipsa de inhibitii (ador asta la o femeie) – si aceasta stare a ei mi se transmitea si mie. Mi-am dat seama ca erau atatea lucruri pe care nu le stiam despre ea, dar totusi nu tineam neaparat sa aflu nimic in mod deosebit. Imi convenea de minune situatia. La urma-urmei… secrete mai “intunecate” ca ale mele nu ma asteptam sa ascunda. I-am cunoscut cativa prieteni si am devenit incet parte din “gasca” (aproape uitasem acest sentiment) – iar cand ne-am despartit la final parea ca ne cunoastem de-o viata.

Intr-un tarziu – am pornit spre casa (spre casa ei, de fapt).  A incercat sa ma prinda de mana, insa mi-am retras-o rapid – folosind un pretext aiurea. A fost putin mirata, dar nu mi-a reprosat nimic. M-a cuprins – tacuta – de brat si ne-am continuat drumul.  A insistat sa facem un ocol si sa ne oprim cateva minute intr-un mic parc. Pentru prima data dupa foarte multi ani – copilul din mine s-a simtit in voia lui dandu-se in leagan. Desigur – alaturi de ea. Aveam o oarecare stare de beatitudine controlata – ma simteam foarte bine, dar eram totodata atent la gesturile pe care le faceam. Ca sa nu dau de inteles mai mult decat trebuia…

Odata ajunsi in fata usii ei – inainte sa incerce sa faca ceva sau inainte sa se astepte ca eu sa fac altceva, i-am sarutat ceremonios mana si i-am multumit pentru timpul minunat petrecut impreuna. A ras – probabil aratasem ca un idiot facand asta, dar acesta a fost singurul gest care mi-a venit in minte pentru a ma eschiva de la clasicul sarut de final de intalnire. Probabil il astepta, iar eu o lasasem sa astepte.

M-am despartit de ea cu promisiunea ca “ne vedem dimineata”  – si am pornit spre statia de taxiuri din colt. Primul SMS l-am primit chiar inainte de a ma urca in masina. Imi multumea pentru tot, si astepta sa ne revedem pe aleea unde obisnuim sa alergam.

Ne-am revazut sub primele raze ale soarelui, am ras bine impreuna la diversele glume/bancuri (spuse de mine sau de ea) si m-am simtit – din nou – minunat. La despartire mi-a strans prieteneste mana. Atata timp cat situatia va ramane asa, voi continua s-o revad cu placere…

Published in: on May 24, 2009 at 7:44 pm  Comments (11)  
Tags: , ,

Bruneta cu ochi albastri

Ador sa alerg dimineata devreme. E un obicei vechi, pe care il practic in fiecare saptamana de cel putin patru ori – si de care nu vreau sa ma despart. Sunt doar eu, drumul si muzica din casti… si e un sentiment minunat. Imi place sa fac asta mai ales vara – in aerul rece al primelor ore ale diminetii, sub razele soarelui care abia se zareste de dupa dealurile de la orizont.

Aleea pe care mi-am ales-o e una care – la acea ora – e aproape pustie. Doar din cand in cand mai apare cate un somnoros/o somnoroasa care isi plimba cainele, vizibil iritat(a) de dorinta patrupedului de a iesi la aer atat de devreme. Mai ales in aceasta perioada, ceea ce ma atrage si mai mult la aleea respectiva e mirosul salcamilor. E dulce, e puternic… e plin de viata. Ai impresia ca – pentru cateva zeci de minute – totul in jurul tau respira parca pentru ultima data inainte de a fi acoperit de gazele de esapament, de duhoarea junglei de asfalt.

Un alt amanunt care mi-a atras atentia (inca de acum doua zile) e o bruneta cu ochi albastri care alearga pe acelasi traseu cu mine (aproximativ la aceeasi ora). Sa n-o observ, nu puteam. Putin mai scunda decat mine, zvelta, cu niste forme care ar face-o geloasa pe insasi Venus – mereu in pantalonii sport cu talie joasa (meniti sa-i puna in valoare fundul rotund si obraznic) si cu o bustiera care acopera prea putin, dar totusi suficient incat sa para a spune “poti privi, dar nici macar sa nu te gandesti ca poti atinge”, scotandu-i puternic sanii in evidenta. Cu parul lung si negru ca pana corbului, strans in coada – la spate. Si – inainte de orice altceva – cu niste ochi in care daca privesti mai mult de cateva secunde (ceea ce – recunosc – n-am reusit decat azi-dimineata, cand venea exact din sens opus) ai impresia ca vezi valurile marii spargandu-se de stanci. Suna ca un amarat de cliseu ieftin, stiu… dar asta e senzatia care am trait-o cand am privit-o in ochi. E o senzatie calma, linistitoare… minunata.

I-am zambit si mi-a raspuns – insa a fost mai mult ca un salut (intre doi straini care –  intamplator – alearga in sensuri opuse pe acelasi traseu la aceeasi ora).

Nu, nu ma indragostesc. Dar a inceput sa mi se faca dor sa merg intr-un club sa ma mai destind, si ideal ar fi sa nu merg singur. Stiu – nu e deloc exclus sa imi intalnesc vreuna dintre cliente in astfel de locuri, dar exista intre mine si fiecare dintre ele o anumita “regula a tacerii” – nescrisa – care se aplica in orice situatie din afara cadrului intim. Adica – in dormitor ne simtim bine, dar in afara lui suntem straini. Si e o regula respectata cu strictete de ambele parti.

Revenind la superba aparitie venusiana care m-a fermecat, cochetez cu ideea de a o aborda si – in functie de reactie – a o invita intr-un loc anume (pe care-l frecventam in trecut si care – din cate am auzit – a ramas la fel de bine cotat). Doar pentru a ne bucura fiecare de o companie placuta (stiu ca pot oferi asta) pret de o seara. Nu, sexul nu-si are locul nicaieri in situatia asta. Dar o seara placuta in club nu va face rau nimanui. Ba chiar dimpotriva.

Cel mai probabil – voi vea ocazia sa o revad maine dimineata…

Published in: on May 19, 2009 at 8:58 pm  Comments (33)  
Tags: , , , ,