Am convingerea ca ceea ce voi scrie mai jos se aplica in aceeasi masura si in cazul femeilor care se vand, nu doar in cazul meu (ca barbat) – dar voi vorbi in primul rand din punctul meu de vedere.
Confidentialitatea e una dintre primele reguli care se invata in aceasta meserie. Nu am divulgat niciodata identitatea clientelor mele, asa cum nici ele nu au divulgat niciodata identitatea mea. Clientele mele nu-mi cunosc numele real – ci doar cel cu care m-am recomandat intotdeauna, si nici nu e nevoie sa-l cunoasca. Se face referire la mine doar in cercurile restranse in care ele isi permit sa discute la un nivel mai intim – “ca intre fete”, si de obicei aceste discutii intime se finalizeaza prin a-mi aduce clientela noua (ceea ce uneori e un lucru bun iar alteori nu – dar gradul de risc exista de fiecare data).
Clientele nu-mi divulga identitatea pentru ca odata ce ar face asta ar recunoaste ca au apelat la serviciile mele – ceea ce, pentru o femeie care traieste in lumea de astazi (asa plina de idei preconcepute si de snobism cum e ea) ar insemna sinucidere sociala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca multe dintre ele sunt casatorite – iar daca faptul ca m-au vizitat regulat s-ar face public, asta ar atrage dupa sine o serie de probleme, dintre care divortul e poate cea mai mica.
Unele dintre clientele mele sunt sotii/fiice ale unor oameni influenti din orasul in care traiesc. Altele sunt doar femei cu un anumit statut social (mai “high” sau mai “low”), care au ajuns sa apeleze la mine (desigur – contra cost) pentru ca vroiau ceva diferit, care sa le scoata din rutina.
Totodata, eu nu-mi permit sa divulg identitatea femeilor in intimitatea carora imi castig banii pentru ca asta ar insemna in primul rand scoaterea din “afaceri” iar in al doilea rand “vanarea” continua de catre soti/logodnici gelosi si in acelasi timp mari necazuri in familia pe care desi o vad rar – ar fi distrusa sa afle adevarata mea ocupatie.
Am fost pus de cateva ori in situatia sa refuz a-mi oferi serviciile anumitor femei care le-au solicitat. Ma bazez de fiecare data pe instinct. M-am inselat de cateva ori in trecut, iar asta m-a invatat minte. Cu toate astea, de fiecare data am fost atent pe cine anume am fost pus in situatia sa refuz – pentru ca reputatia in cercurile intime ale femeilor e cea care imi aduce castigul, iar o reputatie proasta (pentru ca – sa zicem – am refuzat o femeie influenta) nu mi-ar aduce absolut nici un castig. Deci – compromisul e dureros – dar uneori (rar, din fericire) e necesar.
Am avut in urma cu putin timp o situatie mai deosebita in care fiica unei cliente a apelat la serviciile mele fara sa stie ca mama ei face deja asta de cateva luni. Avand in vedere ca familia din care ele provin e foarte bine situata pe scara sociala, am acceptat. Ambele ma viziteaza acum regulat – fara sa stie una de cealalta. Daca nu as fi facut ceea ce fac, probabil ca m-as fi gandit ca asta nu e deloc etic. Dar cuvantul “etic” primeste un alt sens atunci cand ai ales sa mergi pe acest drum.
Trebuie sa plec acum. O clienta noua (cu care deja m-am intalnit – ea fiind sora unei doamne care imi e clienta mai veche si care m-a recomandat) mi-a solicitat compania incepand din aceasta dupa-masa si pana maine (la munte, la o cabana). Imi asum un anumit risc facand asta – avand in vedere ca doamna in cauza imi este inca practic o necunoscuta, dar sunt pregatit pentru (aproape) orice eventualitate. Totodata, mi se pare putin ciudat ca ea are incredere sa petreaca o noapte intreaga la munte in compania unui necunoscut care-si vinde corpul, dar merg pe ideea ca sora ei mi-a facut o caracterizare care i-a inspirat aceasta incredere. Nu in ultimul rand – suma pe care urmeaza sa o incasez nu e deloc neglijabila.
Patru Acte 